Peticul de hârtie al existenței mele

Țin în mână certificatul meu de naștere un petic valid al existenței mele și mă gândesc la durerile mamei - parte din mine trag cu ochiul la tata dar nu zice nimic oscilez între vis și realitate și nu înțeleg mare lucru știu doar că este vorba despre mine și mai știu că pe moașa satului o chema Ana așa o chema și pe mama dar i se spunea Anuța datorită siluetei ca a unei umbre subțiri ceremonia de la biserică s-a ținut cu ușile închise că Dumnezeu era plecat nu nu este o minciună...