Mamă, de ce ai plecat în lumea de dincolo
Mamă, de ce ai plecat în lumea de dincolo în timp ce noi, copiii tăi, visam că suntem în brațele tale și nici chiar moartea nu te-a auzit când ai închis ușa încet transpirația mâinilor mele
Peticul de hârtie al existenței mele
Țin în mână certificatul meu de naștere un petic valid al existenței mele și mă gândesc la durerile mamei - parte din mine trag cu ochiul la tata dar nu zice nimic oscilez între vis
Inima mea este un ochi de semafor blocat pe roșu
Nu aș schimba nimic în mine nici chiar inima care uneori simt că nu-mi aparține pare un străin care bate din poartă în poartă pentru un loc de odihnă dar cui să-i zic Dumnezeu este ocupat
Fiecare cu moartea lui
Ești prea bătrân ca să mergi mai departe oprește-te la capătul anilor șaptezeci Dumnezeu nu mai face calcule este prea ocupat ca să-ți mai numere încă vreo douăzeci privește și ascultă
Fotografia în formă de inimă
când m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în
Scrisoare către tata
Dragii mei! Am ajuns pe creasta celor 69 de ani trecuți și iată-mă trecând pragul celor 70. Nu știu cât de bătrân sunt pentru că și anotimpurile ne mint. Știu doar că pe mulți dintre voi v- am
Colind pentru mama
m-am pus pe genunchi în fața lui Dumnezeu și l-am rugat să mi-o trimită pe mama de Crăciun din ochiul cerului picurau lacrimi în singura lacrimă oprită pe obraz am văzut-o pe
Iarna în care a murit tata
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri aerul greu amplifica teama sub cerul atât de rece și negru se prăvălea ca un bulgăre lumina adâncind disperarea undeva s-a produs o
dorință
de Crăciun nu-mi doresc nimic mai mult decât ca Dumnezeu să mă primească în vizită să pot să o colind pe mama
Te iubesc, tata!
îmi amintesc noaptea fără de sfârșit de dinaintea Crăciunului atunci când a murit tata o noapte ce sfredelea lacom în sufletul mamei şi-n inima firavă a copilului din mine moartea s-a
De vorbă cu Dumnezeu
luminile orașului se sting una câte una rămâne aprinsă doar cea din dreptul patului ca să pot să văd pilulele de pe noptiera invadată de boli și tristeți asistenta mă întreabă de ce
Un cadou trimis înspre cer...
De ziua lui tata am vrut să-i dăruiesc cel mai frumos cadou pe care și l-a dorit vreodată pe fața lui brăzdată de ani i-am văzut curgând ultima sa lacrimă era în seara de Moș Ajun m-a
Iartă- mă, mama...
Mama mea era cea mai bună mamă din lume seara după ce tata aprindea lampa de petrol ieșea în pragul ușii din lemn îmbătrânit atacat și el de carii și ne striga pe fiecare pe nume "haide Teo
...și era duminică
Când m-am trezit era dimineață îmi amintesc o mare de oameni se îndestulau din lumina unei lumânări era şi Dumnezeu printre ei de undeva dintr-un colț mă privea ca pe un străin mi-a
Dragii mei! Mă retrag...
Din cauza stării de sănătate mă retrag de pe poezie.ro (în sensul de a nu mai posta o perioadă de timp) dar și de pe toate rețelele de socializare în care am activat până în prezent. Creațiile mele
Fluturii albi
Fluturii pe care i-am prins în pălăria lui tata i-am dăruit mamei Ana și-n fiecare dimineață promite fraților mei că fiecare va primi câte unul în momentul în care își vor împreuna
Conflict între generații
Generația mea a fost generația care a simțit gustul unei pâini după ce a fost coaptă pe vatra cuptorului din spatele casei. Generația mea a fost o generație care s-a dus la școală
Gestul din lacrimi
în ziua în care a murit mama lacrimile mele s-au transformat în florile de pe mormântul ei iartă- mă, mama! gestul meu îți va aduce aminte de mine
Călătorie în jurul unei lacrimi
(Fiicei mele Teodora, bilețelul pe care nu i l -am dat, încă) Poate că e prea devreme să- mi trag viața pe dreapta aş putea continua mersul de dragul fiicei mele Teodora chiar dacă aş
De vorbă cu Dumnezeu
luminile orașului se sting una câte una rămâne aprinsă doar cea din dreptul patului ca să pot să văd pilulele de pe noptiera invadată de boli și tristeți asistenta mă întreabă de ce
În memoriam
în lacrimile mele care nu se văd crește piatra de pe mormântul tatălui meu un cortegiu de umbre asistă la ultimul psalm
Iată-mă la 69 de ani
Dragii mei! Am ajuns pe creasta celor 69 de primăveri. Nu știu cât de bătrân sunt pentru că și anorimpurile ne mint! Îmi doresc sănătate și fericire alături de familie și de voi
capitulare, sau mai bine zis retragere forțată...
Dragii mei! începând cu patru aprilie, 2024, după ce îmi voi aniversa cei 69 de ani de viată și cei peste 17 ani de activitate neîntreruptă pe poezie ro mă voi retrage după acest site mulțumind
azi e ziua în care voi vorbi doar despre mine
Azi am decis să vorbesc doar despre mine despre anii ce plesnesc de culoare și rugină ca ultima suferință din ochii aceleia pe care o numim simplu mamă dar cum să vorbesc despre mine
