Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Iarna în care a murit tata

Decembrie se repetă

2 min lectură·
Mediu
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri aerul greu amplifica teama sub cerul atât de rece și negru se prăvălea ca un bulgăre lumina adâncind disperarea undeva s-a produs o greșeală mama avea ochii sticlați și mirosea a pâine proaspătă mă ținea strâns cât mai aproape de piept să mai fim împreună doar pentru o vreme dincolo de toate acestea chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor poate sunt vinovat în ideea că n-am știut să aprind o lumânare pentru tata dar exista riscul să nu pot să-l mai strig ca atunci când îmi doream să fiu bărbat și îi imitam toate mișcările însă am învățat cu timpul că acel ritual e jumătatea care rămâne aici mi-e teamă acum respirația îmi aburește vederea bântui printre imagini undeva la margine cade o stea îmi aduce aminte de copilărie de serile târzii în care număram stelele în cădere și inima îmi bătea ca aripa unui fluture nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună dar știu că dincolo de clipa aceasta mă așteaptă tata și e decembrie am devenit un obiect fragil realitatea mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic nici nu vorbesc despre tata e decembrie și oricum anotimpurile se repetă
053
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
202
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Iarna în care a murit tata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/jurnal/14185233/iarna-in-care-a-murit-tata

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Am citit şi am empatizat cu autorul, fără să mă pot gândi critic. Şi totuşi, în toată această dramă, poezia supravieţuieşte:

mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
pentru semnul lecturii!
Da, e greu de comentat sufletul omului...
Și câtă durere e în fiecare aducere aminte!

cu multă stimă!
0
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
Un poem remarcabil, deschizându-ne sufletele; păstrez în amintirea lecturii aceste versuri:

mama avea ochii sticlați și
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme

mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture
0
@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Mi-a plăcut apropierea de tata, este un fel de drum paralel cu cel drag, care este amintit, în toate anotimpurile și în toate ipostazele poetice, cum știu foarte bine că ați mai scris astfel de poezii foarte sensibile. Dau steluță, empatizând, și poate pâinea pufoasă de la mama, face un sens.

Numai bine și multă vigoare în suflet, mereu, putere deplină! Succes!

Cu respect, Iulia

Mult succes în activitatea literară!
0
@teodor-dumeTD
Teodor Dume
oaspeți dragi în pagina mea!

Papadopol Elena,
ca de obicei i trecere care imi bucură sufletul!

Iulia Elize,
mulțumesc pentru scanarea atentă a sufletului care îmi plânfe an de an în amintirea tatălui meu și a manei plecați mult orea devreme din viața mea
Și câtă durere am adunat!

mulțumesc penteu luminița pe care ai pus- o pentru a- mi lumina drumul înspre amintirea lor!
Ești un suflet cald!

mulțumesc!
0