Fotografia în formă de inimă

când m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în care mama își rătăcise umbra între malurile Crișului Repede dacă mă întrebați ce căuta acolo o să vă spun: își căuta pruncii zi de zi în calendarul lipit sub fotografia familiei își nota zilele în care poștașul uita să-i aducă vești în cele din urmă a crezut de cuviință să încuie poarta și să urce în primul autobuz ce o va duce înspre capătul lumii cu Dumnezeu în gând și în suflet și cu imaginea îmbrățișând pe toți copiii ei a pornit spre oraș pe sora mea nu o văzuse de mai bine de un an știa că locuise cândva după blocurile acelea de netrecut și că o va găsi acolo împreună cu primul ei nepoțel ajunsă la margine de apă l-a implorat pe Dumnezeu "Doamne,ajută-mă să-mi găsesc fata" și cum Dumnezeu era ocupat cu alte treburi cerești a lăsat-o singură să lupte cu necunoscutul de ajuns n-a mai ajuns să-și vadă fata și nici să mai descuie poarta... de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet simt furnicături fotografia de pe peretele scorojit are forma unei inimi și plânge la fiecare răsărit al zorilor să nu mă întrebați de ce lăsați-mi puțină liniște doar atât cât să-l conving pe Dumnezeu că mama l-a iubit și că mâine ar fi fost ziua ei