Fiecare cu moartea lui

Ești prea bătrân ca să mergi mai departe oprește-te la capătul anilor șaptezeci Dumnezeu nu mai face calcule este prea ocupat ca să-ți mai numere încă vreo douăzeci privește și ascultă dincolo ușa sprijinită de doi păianjeni se aud zgomote de pași doar lumina lunii te privește prin sticla ne ștearsă de multă vreme nu te îndurera cerul tău s-a înnegrit pe la margini dar căzut pe genunchi n-ai avut timp să mai privești înaltul... îmi spuse moartea pitită sub fereastră