Poezie
Apele potopului
1 min lectură·
Mediu
Bătuți de soartă,oameni sinistrați
Ne-a mai rămas atât,cu ochii-nlăcrimați
Să cerem milă,doar să ne rugăm
Și toată viața pe Dumnezeu să lăudăm
El,este bunătatea raiului ceresc
El,este iertarea,celor ce greșesc
Binecuvântarea sfântă,veșnicei iubiri
Primirea caldă,lor,ce sunt în rătăciri
Izgonindu-te pe Tine,Doamne milostiv
Azi,cînd neștiind ,ce mult noi am greșit
Când întunericul o Þară,fioros,a cuprins
Apele,panica in neștire și răul au învins
Ieri,părea că totul,e cum a mai fost
Am uitat credința,rugăciunea fără rost
Am devenit o lume rea,dusă in păcat
Și pentru o clipă,Dumnezeu ne-a uitat
Dar poate acum,văzând a Domnului putere
Ne vom ruga mereu pentru a lui iubire
Vom fi alături de cei ce sunt in suferință
Și te vom slăvi în veci,prin sacră credință
001913
0