Apele potopului
Bătuți de soartă,oameni sinistrați Ne-a mai rămas atât,cu ochii-nlăcrimați Să cerem milă,doar să ne rugăm Și toată viața pe Dumnezeu să lăudăm El,este bunătatea raiului ceresc El,este
EBElena BorceaFlacăra!
Te doresc ca marea,ca focul Ce arde, neștiindu-și norocul Flacăra imi incinge corpul,de dorință Visează la ale tale sarutări a mea ființă Marea
EBElena BorceaDe ce?
Mă simt slăbită de puteri Prea mult eu am luptat Ma simt pătrunsă de dureri Prea mult am visat E o poveste adevărată Dintre un băiat și o fata Ce se iubesc cu foc Ce pacat că n-au
EBElena BorceaCopilaria
Ce frumos e să fii copil mereu Dar asta e viața crești fără să vrei Minunații ani de copilărie dulce Ramâne in amintirea ce se duce Jocuri de copii zglobii și mici Trece timpul nu mai suntem
EBElena BorceaDin nou
Din nou Din nou tristețea, sufletul mi-l prinde Și iar ,mereu la tine mă gândesc Visez la ziua cea de mâine ,vidă Cum aș putea eu sa te cuceresc Nici nu mă bagi in seama
EBElena BorceaToamna!
Iți amintești iubite,toamna ? Frumoase clipe,frumoasă doamna Frunzele cădeau in vânt visând Iar tu dupâ mine alergai râzând A fost frumos ,vesel,de neuitat Toamna ce odată ne-a legat Când
EBElena BorceaDragostea de Mama
Dragostea de Mama,caldura prețioasa Nu ma incalzit,I-am simțit lipsa Aș fi dat totul doar pentru o clipă Sa pot sa visez la o mamică scumpă Alaturi de ea sa mă simt protejată Sa cred in
EBElena Borceafantezie!
Sa întamplat totuși minunea Și fantezia deveni realitate Noi doi numai in doi in noapte În visul meu ce e departe Tu mereu fiind cu mine Ce imi vegheai privirea in sine Și roze palide in
EBElena Borceadorinte
E seară,tîrziu,natura e ninsă În casă-i cald,lumina e stinsă Se zăresc doua lumînari aprinse Ce lumineaza umbrele noastre cuprinse Cada cu apă,plina cu spumă În ea sîntem noi,iubirea ne-adună
EBElena Borcea