Mediu
Sa întamplat totuși minunea
Și fantezia deveni realitate
Noi doi numai in doi in noapte
În visul meu ce e departe
Tu mereu fiind cu mine
Ce imi vegheai privirea in sine
Și roze palide in așternut
Tu ma iubeai ca în trecut
Trandafirii roșii ce mi-ai daruit
Și noaptea de amor în care m-ai iubit
Azi ea m-ai trăieste în al meu suflet
Dar farmecul se risipi pierdut.
O,demon al iubirii mele crude
Ce bine a fost când ne iubeam
Atunci în ploaie in haine ude
Cu pasiunea și dorința te sorbeam
O,iubire un lung preludiu de amor
De ce-ai venit,cand nu te-am chemat
Mii de lacrimi am varsat,sa știi ,de dor
Ce frumos e să visezi mereu
Să dorești,cu cel ce îl iubești să stai
Dar într-un final te trezești cu greu
Tu ai plecat,de fapt nu existai!
022930
0
Greseala asta ma face sa citesc cu ochi si mai critici poezia de mai sus. Nu e de fapt o poezie, e un text copilaresc din care lipsesc multe. Cred ca inca mai ai manuale de limba romana. Cauta si tu acolo informatii despre ritm si masura. Poti scrii in vers alb si atunci numarul de silabe nu conteaza, poezia trebuie sa aiba un ritm interior ( e destul de greu), sau poti scrie cum incerci tu, dar atunci nu poti face rabat de la niste mici reguli. Si inca ceva: poezia trebuie sa aiba simbol, sa fie mai incriptata, sa ma faca sa reflectez, nu e o discutie in pauza de 10.