Poezie
Melancolie
1 min lectură·
Mediu
Un nor singurătatea-și plângea cu durere
Lăsând în a nopții albastră tăcere
Cristale de lacrimi unite-ntr-un cânt
Purtat pe-adierea sfioasă de vânt .
Dar iată!Pădurea zâmbește gustând din cristale,
Spunându-le cântul și florilor sale
Privind cu uimire la norul tăcut
Din dor și tristețe anume făcut
Să bucure lumea de câte ori plânge
Până ce trupu-i de tot se va frânge.
024167
0
nu te grabi sa scrii, incearca sa iti traiesti starile/emotiile pana cand vei simti ca acestea te macina. dar nici atunci, inca. deocamdata, nu iti ajung nici cuvinte, nici imaginatie, asa incat sa ne surprinzi cu originale - cat de cat - expresii poetice. pentru ca ai nevoie de lecturi. si, ai nevoie sa \"mori\" in poeziile altcuiva, mai intai, ca sa impresionezi cu ale tale. daca poezia e vocatia ta, sunt sigura ca vei reusi. mult succes!