Drum spre nicaieri
Un drum de speranțe colorate învelite în aromă de necunoscut pe care să alerg ținând în pumni adierile vântului. O uliță prăfuită și arzătoare într-o țară uitată de lume- cu zâmbete triste
DGDaria GordonAmintire dintr-o toamna
Zgomot de pași urcând pe trepte de aramă Păsări ce pleacă iar spre țările lor calde Și-un soare dormind dulce pe-un covor pustiu Mi-au amintit de vremi îndepărtate. Iar gândul,lin purtat
DGDaria GordonPoezia:definitia mea
E cântecul unui poet La harpa sufletului său Cerneala mării pe un șevalet De nori pufoși. O partitură-ntr-un caiet În care notele-s cuvinte. Vin lin, și se așază-ncet Pe corzi de
DGDaria GordonFire de imaginar
Un fir de lumină albastră Pe ramuri de cer purpuriu Un fir de lumină sihastră Uitat într-o noapte târziu. Un fir de copac din argint Pe valuri de stele și nori Un fir de albi fluturi ce
DGDaria GordonVersuri negre
Cu râs sarcastic și altă mască mereu Întunericul fură. Coboară pe margini de suflete-ncet Purtând cu el ură. Ca un păianjen in colțu-i pustiu Întunericul țese: Cuprinde-orizontul în
DGDaria GordonStoluri
Stoluri de gânduri rătăcite- Cărări pierdute în nisip Stoluri de suflete rănite- Margini de drum pierdut Stoluri de vorbe auzite În văzduh...
DGDaria GordonCuprins la poveste de neuitat
Și fiecare om avea un înger Cu-aripile de catifea Purtând o lumină de fulger Pe haina din fulgi albi de nea Și oamenii toți o credință În sfinți și în Dumnezeu Păstrând-o cu multă
DGDaria GordonMelancolie
Un nor singurătatea-și plângea cu durere Lăsând în a nopții albastră tăcere Cristale de lacrimi unite-ntr-un cânt Purtat pe-adierea sfioasă de vânt . Dar iată!Pădurea zâmbește gustând din
DGDaria GordonPeisaj marin
Un zbor argintiu ce se pierde în zare Și cade apoi topindu-se-n mare Cu țipăt de pescăruș. Pe țărmuri fierbinți de apă uitate De-o mână măiastră ușor sidefate: Petale de scoici. Cu litere
DGDaria GordonPovestea unui rubin
Ningea cu flori de crin din depărtări albastre Când, dintr-un Univers pierdut vederii noastre Mii de cristale fine de rubin Unindu-se-au format Iubirea: chip divin. Iar când de Infinit cu
DGDaria GordonImagini de razboi
Prăpastie de-ntuneric și de vânt Copii fără surîs, fără părinți Ce nu au fericire pe-un pământ Care era al lor. Lacrimi de sfinți Ardeau în suflete de mame întristate, Oameni ce nu au nume, și
DGDaria GordonDespartire
\"Lacrimi de ocean pe chipuri de nisip, Săgeți de flăcări roșii venind din infinit Arzând coloane albe din falnicul palat Al sufletului său...Și a plecat Zâmbind la amintirea acelui vis
DGDaria Gordon