Poezie
Povestea unui rubin
1 min lectură·
Mediu
Ningea cu flori de crin din depărtări albastre
Când, dintr-un Univers pierdut vederii noastre
Mii de cristale fine de rubin
Unindu-se-au format Iubirea: chip divin.
Iar când de Infinit cu stele-a fost legată
A început a lăcrima pe suflete de sticlă mată
Ce înveleau cu grijă foi de ceară
Scrise de Timp cu o cerneal-amară,
Romane cu pagini de frunze-arămii
Citite-n amurgul unei toamne târzii.
Și a durat o veșnicie, poate două
Până iubirea a-mbrăcat o forma nouă,
Zdrobind sticla mată și ceara arzând
În chipuri de lut încet pătrunzând.
...și-n fiecare zi când soarele apune sau răsare
Lacrimi de foc uitate cad topindu-se în mare.
013.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daria Gordon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daria Gordon. “Povestea unui rubin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-gordon/poezie/155928/povestea-unui-rubinComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
imi place si gata.De ce?Pentru ca e frumos!