ilona braica

20 Februarie 2006 Ce e iubirea? Mă întreb și m-am întrebat adesea ce e iubirea? Și mă tot întreb dacă răspunsurile pe care mi le-am dat sunt mulțumitoare, dacă reprezintă adevărul sau nu. Sunt

Un gol imens în inimi ne-ai lăsat, Ce îl umplem cu lacrimi și tristețe, Cu amintiri despre un om adevărat Ce n-a ajuns nicicând la bătrânețe. Căci tânără ai fost mereu și noi, Ne-am bucurat de

Din nou Crăciunul fără tine, Un dor imens, măicuță-mi vine, Și strălucirea sărbătorii de-altă dată O vreau iar înapoi cu tine-odata! Și pregătiri, cu prăjituri și cozonac, Eu tot încerc, ca tine

Am fluturi în stomac, un roi întreg Și nu știu ce să fac, nimic nu înțeleg; Am fluturi și pe creier, mari și colorați, Vorbesc iar de iubire, iar restul sunt uitați. Că nu știu decât ce simt,

Eu sufletul mi-am pus în palma ta, Ca pe o floare rară, Tu l-ai rănit și-ai rupt din ea, Petală cu petală. Tu sufletul mi l-ai strivit, Călcându-l în picioare; Poate nicicând tu

Mi-e sete de iubire, de atingerea fremătândă a dragostei, de îmbrățișările fierbinți, de sudoarea scursă între trupuri, de tremurul din adâncuri, de agonia și extazul orgasmului, de clipele când

Aripi de vise-mi bat la geam, Mă cheamă să mă duc departe; Aș fi plecat dacă nu te vedeam, Acum, nimic nu ne desparte. Că totul azi are un singur țel Un singur gând ne mână împreună, Deși

Inima-mi bate, rănită e de moarte, În ureche dulci-aud, ale tale șoapte; Șoptești jucându-te cu mintea mea Și amețesc și plâng, mă doare inima. Eu te doresc, dorință înfrânată, Că nu te pot

Îți simt măicuță dragă lipsa, tot mai tare Și dragostea mea pentru tine-i tot mai mare, Dar cum să-ți spun? M-auzi tu oare? Când ești departe… nu ești cu mine și mă doare. Și sfaturile tale

Când nu voi mai fi, să îți aduci aminte, Ce-ți spun acum, deși… nu am cuvinte; Aș vrea să-ți las copile moștenire Iubirea mea, întreaga omenire, Lacrimile mele, multe-amare Le-aș preschimba-n

Copile drag ți-e somnul lin Și luminat ți-e chipul tău senin Mi-aduci în viață bucurie, Cu zâmbetu-ți rază de veselie. Cu sufletul tău

S-a așezat un fluture pe-o creangă Și printre frunze, galeș o privea, Ea fâlfâia din aripi, i-era dragă, Și nu știa că-n taină o iubea. Din floare-n floare, nectarul dulce Să bea de-ndată,

Ființă dulce si suavă, Ca mama n-ai să mai găsești, Când ne zâmbește mama dragă, Răsare soarele-n ferești. Și florile par să-nflorească La zâmbetul ei îngeresc, Și cerul pare

De-acum e ora de culcare Eu stau și lung privesc în zare; Pe coridorul fără soare, Bolnavii se perind-agale, Lungi șiruri, împleticite-n cale, Sunt parcă umbre mișcătoare. Siluete-abia