ilona braica

20 Februarie 2006 Ce e iubirea? Mă întreb și m-am întrebat adesea ce e iubirea? Și mă tot întreb dacă răspunsurile pe care mi le-am dat sunt mulțumitoare, dacă reprezintă adevărul sau nu. Sunt

Un gol imens în inimi ne-ai lăsat, Ce îl umplem cu lacrimi și tristețe, Cu amintiri despre un om adevărat Ce n-a ajuns nicicând la bătrânețe. Căci tânără ai fost mereu și noi, Ne-am bucurat de

Mi-e sete de iubire, de atingerea fremătândă a dragostei, de îmbrățișările fierbinți, de sudoarea scursă între trupuri, de tremurul din adâncuri, de agonia și extazul orgasmului, de clipele când

Ființă dulce si suavă, Ca mama n-ai să mai găsești, Când ne zâmbește mama dragă, Răsare soarele-n ferești. Și florile par să-nflorească La zâmbetul ei îngeresc, Și cerul pare

S-a așezat un fluture pe-o creangă Și printre frunze, galeș o privea, Ea fâlfâia din aripi, i-era dragă, Și nu știa că-n taină o iubea. Din floare-n floare, nectarul dulce Să bea de-ndată,

Am fluturi în stomac, un roi întreg Și nu știu ce să fac, nimic nu înțeleg; Am fluturi și pe creier, mari și colorați, Vorbesc iar de iubire, iar restul sunt uitați. Că nu știu decât ce simt,

Din nou Crăciunul fără tine, Un dor imens, măicuță-mi vine, Și strălucirea sărbătorii de-altă dată O vreau iar înapoi cu tine-odata! Și pregătiri, cu prăjituri și cozonac, Eu tot încerc, ca tine

Când nu voi mai fi, să îți aduci aminte, Ce-ți spun acum, deși… nu am cuvinte; Aș vrea să-ți las copile moștenire Iubirea mea, întreaga omenire, Lacrimile mele, multe-amare Le-aș preschimba-n

Îți simt măicuță dragă lipsa, tot mai tare Și dragostea mea pentru tine-i tot mai mare, Dar cum să-ți spun? M-auzi tu oare? Când ești departe… nu ești cu mine și mă doare. Și sfaturile tale

Am fost să-ți văd mormântul; E mare, alb, e nins, Deasupra ta pământul, De-a pururi s-a închis. Și flori aveai măicuță, Așa cum îți plac ție, Þi-aș face-o grădiniță; Să știu că te

De ziua ta măicuță, eu ți-am adus o floare, Dar tu n-o vezi; de ce nu te uiți oare? Þi-aduc în dar un zâmbet, să-ți tulbur supărarea Dar nu zâmbești măicuță și mă apucă jalea. Þi-aduc azi și

De-acum e ora de culcare Eu stau și lung privesc în zare; Pe coridorul fără soare, Bolnavii se perind-agale, Lungi șiruri, împleticite-n cale, Sunt parcă umbre mișcătoare. Siluete-abia

Copile drag ți-e somnul lin Și luminat ți-e chipul tău senin Mi-aduci în viață bucurie, Cu zâmbetu-ți rază de veselie. Cu sufletul tău

Eu sufletul mi-am pus în palma ta, Ca pe o floare rară, Tu l-ai rănit și-ai rupt din ea, Petală cu petală. Tu sufletul mi l-ai strivit, Călcându-l în picioare; Poate nicicând tu

Inima-mi bate, rănită e de moarte, În ureche dulci-aud, ale tale șoapte; Șoptești jucându-te cu mintea mea Și amețesc și plâng, mă doare inima. Eu te doresc, dorință înfrânată, Că nu te pot