Înger sfânt
Aripi fâlfâie în juru-mi Iubirea simt că mă-nconjoară Și mă opresc acum din plânsu-mi; O înger cald, tu faci să nu mă doară. Mă-nvălui cu-al tău nimb, Mă faci să fiu strălucitoare Și nu
Disperare
Sunt orb și nu zăresc lumina, Să mă ajuți, întind eu mâna, În întuneric m-am trezit, Degeaba… mâna ta nu-i de găsit! Sunt trist și singur, mamă, cât mă doare! Eu m-am trezit în lumea fără
Crăciunul fără tine
Din nou Crăciunul fără tine, Un dor imens, măicuță-mi vine, Și strălucirea sărbătorii de-altă dată O vreau iar înapoi cu tine-odata! Și pregătiri, cu prăjituri și cozonac, Eu tot încerc, ca tine
Iubirea mea cu fluturi
Am fluturi în stomac, un roi întreg Și nu știu ce să fac, nimic nu înțeleg; Am fluturi și pe creier, mari și colorați, Vorbesc iar de iubire, iar restul sunt uitați. Că nu știu decât ce simt,
Dorința
Cu ochii galeși, mari, întrebători; Cu sufletul curat, eu mă trezesc în zori; Și în zadar te caut lângă mine, Doar te-am visat, nu sunt cu tine. Și cât de mult mi-aș fi dorit acum, Ca
Iubind în taină
Iubirea-n taină se-nfiripă, Deși cu gândul o alungă, Ea se strecoară c-o aripă, I-atinge inima-i flămândă. Îi era sete de iubire Și vine iată, cu pocalul, Să-i moaie gura-n fericire, Să îi
Încredere trădată
Eu sufletul mi-am pus în palma ta, Ca pe o floare rară, Tu l-ai rănit și-ai rupt din ea, Petală cu petală. Tu sufletul mi l-ai strivit, Călcându-l în picioare; Poate nicicând tu
Viață fără de moarte
Dezamăgire , tristă amintire , Lacrimi amare de iubire , Suflet strivit Trupul chircit Cheful de viață s-a sfârșit . Speranță, fericire Inima plină de iubire Sufletul vesel Chip
La bunica
Când eram mică și mergeam, La țară la bunica mea, Din dud eu dude culegeam Cu pruncii de pe strada mea. Copii și păsări ne-ntreceam, Să facem gălăgie, Venea bunica ne certa, Dar fără de
Jocul întrebărilor
Jocul întrebărilor Ce este gândul, ce e iubirea; Ce este dorul, ce e durerea? Ce este visul, ne-mplinit, ascuns; Ce este totul, când nimic nu e de-ajuns? Ce este cântul, ce e avântul, Ce este
Visele
Aripi de vise-mi bat la geam, Mă cheamă să mă duc departe; Aș fi plecat dacă nu te vedeam, Acum, nimic nu ne desparte. Că totul azi are un singur țel Un singur gând ne mână împreună, Deși
Freamăt
Inima-mi bate, rănită e de moarte, În ureche dulci-aud, ale tale șoapte; Șoptești jucându-te cu mintea mea Și amețesc și plâng, mă doare inima. Eu te doresc, dorință înfrânată, Că nu te pot
Mi-e dor măicuță
Îți simt măicuță dragă lipsa, tot mai tare Și dragostea mea pentru tine-i tot mai mare, Dar cum să-ți spun? M-auzi tu oare? Când ești departe… nu ești cu mine și mă doare. Și sfaturile tale
Testament pentru nepoți
Când nu voi mai fi, să îți aduci aminte, Ce-ți spun acum, deși… nu am cuvinte; Aș vrea să-ți las copile moștenire Iubirea mea, întreaga omenire, Lacrimile mele, multe-amare Le-aș preschimba-n
Zâmbet crud
Copile drag ți-e somnul lin Și luminat ți-e chipul tău senin Mi-aduci în viață bucurie, Cu zâmbetu-ți rază de veselie. Cu sufletul tău
Poveste
S-a așezat un fluture pe-o creangă Și printre frunze, galeș o privea, Ea fâlfâia din aripi, i-era dragă, Și nu știa că-n taină o iubea. Din floare-n floare, nectarul dulce Să bea de-ndată,
Mama
Ființă dulce si suavă, Ca mama n-ai să mai găsești, Când ne zâmbește mama dragă, Răsare soarele-n ferești. Și florile par să-nflorească La zâmbetul ei îngeresc, Și cerul pare
De veghe în spital
De-acum e ora de culcare Eu stau și lung privesc în zare; Pe coridorul fără soare, Bolnavii se perind-agale, Lungi șiruri, împleticite-n cale, Sunt parcă umbre mișcătoare. Siluete-abia
De ziua mamei
De ziua ta măicuță, eu ți-am adus o floare, Dar tu n-o vezi; de ce nu te uiți oare? Þi-aduc în dar un zâmbet, să-ți tulbur supărarea Dar nu zâmbești măicuță și mă apucă jalea. Þi-aduc azi și
Mormântul mamei
Am fost să-ți văd mormântul; E mare, alb, e nins, Deasupra ta pământul, De-a pururi s-a închis. Și flori aveai măicuță, Așa cum îți plac ție, Þi-aș face-o grădiniță; Să știu că te
