Poezie
Testament pentru nepoți
1 min lectură·
Mediu
Când nu voi mai fi, să îți aduci aminte,
Ce-ți spun acum, deși… nu am cuvinte;
Aș vrea să-ți las copile moștenire
Iubirea mea, întreaga omenire,
Lacrimile mele, multe-amare
Le-aș preschimba-n mărgăritare,
Să-ți las copile-n zi cu soare,
Iubirea mea, cât e de mare!
Și-ți las al meu zâmbet senin,
Nu pe cel strâmbat de chin;
Nu-ți las durerea mea, nici chinul;
Îți las grădina, unde-nflorește crinul;
Și trandafirii, macii, garofița,
Îți las copile dragă și căsuța.
Îți las livada mea cu fructe,
Și îți mai las dorințe multe,
Să faci ce știi cu ele, toate;
Să îți dea Domnul sănatate!
Poveștile șoptite seara la culcare,
Surprize dulci și râsete sub soare,
Secrete mici și mari, la început de viață
Pe toate buna ți le lasă;
Și toate clipele frumoase,
Serile de iarnă, lungi, geroase.
Îți las și dorul meu de libertate;
Îți las și aripi, ca să zbori departe!
Eu n-am îndrăznit, am vrut să fiu aproape!
Să îmi aduci din când în când o floare
Să nu mă uiți și să nu plângi
C-așa e viața… trecătoare!
iulie 2004
003758
0