Poezie
De veghe în spital
1 min lectură·
Mediu
De-acum e ora de culcare
Eu stau și lung privesc în zare;
Pe coridorul fără soare,
Bolnavii se perind-agale,
Lungi șiruri, împleticite-n cale,
Sunt parcă umbre mișcătoare.
Siluete-abia ghicite, mâini tremurătoare
Ce caută un sprijin, pe coridorul fără soare,
Întrebându-se: O Doamne,
de ce eu oare?!...
***
Stau și veghez, somn chinuit
Se-aude un oftat chircit,
Oftatul geamăt când devine,
Știu că-i nevoie de mine.
E greu și-ți trebuie răbdare,
Să poți zâmbi, să dai ajutorare;
Să poți durerea să le-o alini,
Să poți să-nduri al bolii chin;
Să stai, să-nveți că viața-i grea ,
Nici nu credeai c-o fi și-așa;
Când alții se plângeau de nedreptate
Credeai că doar povești sunt toate .
Și astăzi, când tu ești aici;
Te-ntrebi mereu, de ce tu oare
În lumea asta fără soare,
Ei sunt acolo..., tu aici?!
Cluj-Napoca
17.06.2004 (veghind în spital)
002145
0