ilona braica

draga ela,
ma inchin in fata talentului tau si mai ales a bunatatii care razbate din cuvintele tale. Nu te cunosc dar din ceea ce ai scris(si-am apucat eu sa citesc), descopar ca esti o persoana vie, sensibila si buna.Daca ar exista mai multi oameni ca tine...ce bine-ar fi!
Iar in ceea ce priveste plecarea mortii, a plecat de mai multe ori si de la mine, dar doar o data pana acum am simtit ca pierderea ma sfasie si ma presara in bucati peste lume. Dar am reusit sa ma adun si sa merg mai departe si asta poate si datorita versurilor mele stangace, marturisirilor mele...
Multumesc si ... atat!

dupa ce-am citit atatea pareri avizate, vorbind despre versurile tale, eu ce-as mai putea spune, decat ca deja s-a spus tot. Nu-mi ramane decat sa-ti multumesc ca te-ai oprit o clipa sa citesti ceea ce-am scris eu, si...da aveai dreptate, felul cum scrieti voi, chiar si comentariile e poezie, e arta, ceea ce scriu eu sunt doar versuri. Diferenta dintre poezia mea si a voastra e cea intre o capodopera si un kitch.
Dar ca sa pot scrie ca voi ar trebui sa ma mai nasc o data, sa studiez si sa citesc mult, foarte mult.
Eu n-am vrut decat sa-mi pun pe hartie tristetea, sentimentele; si-am facut-o scriind, pe orice petec de hartie mi-a iesit in cale. Ca am scris in versuri e doar o intamplare.
Ca am vrut sa aflu de la niste oameni avizati daca ce-am scris eu are valoare si pentru altii, e iarasi o intamplare. Eram curioasa si am aflat. Nu am ce cauta printre voi, sunt prea mica. Printre atatia oameni talentati ma simt ca la muzeu, ma simt extaziata citind ce scrieti, dar in acelasi timp ma simt pierduta, stinghera.
Imi vine sa-mi retrag toate textele si sa mai intru doar ca sa citesc ce scriu altii.
Oricum poeziile tale imi plac foarte mult, emana dragoste, liniste, caldura, ceva ce nu prea pot inca sa descriu in cuvinte... si da si eu stiu ca moartea sta mereu cu noi la masa, dar mai stiu ca ea nu pleaca decat atunci cand ia pe cineva cu ea. Asa ca eu sper ca la masa noastra sa stea cat mai mult, nu vreau sa plece...pentru ca de la masa mea a plecat o data si ... iti spun ca doare!

Asa este si multumesc ca in sfarsit cineva a inteles ca eu scriu ceea ce simt si nu cred ca metaforele isi aveau rostul. Sa asisti la sfarsitul celei mai dragi persoane e atat de tragic, atat de greu de descris in cuvinte, atat de nedorit, incat cu greu mi-am gasit cuvinte sa descriu starea prin care eu am trecut, dar mai ales starea prin care mama mea trecea. A fost intr-adevar o luptatoare si nu s-a predat decat cand a vazut ca nu mai are alte sanse, decat cand propriul ei corp o tradase demult.
Imi doresc ca nimeni sa nu treaca prin asemenea momente care sunt groaznice si pentru cel care lupta pentru o farama de viata si pentru cel care asista la aceasta lupta, fara speranta de a reusi, avand doar alinarea ca nu s-a predat fara a lupta.Multumesc!

foarte frumos si bun sfatul Silviei Caloianu, avand in vedere ca vine de la o persoana ca ea, e drept de luat in seama.
sunt sigura ca vei razbate si vei scrie din ce in ce mai bine, pentru ca mie si acum imi place cum scrii, dar daca mai inveti cate ceva si de la cei mai buni ca tine, atunci vei reusi!

cat de frumos ai descris Iubirea!
imi place si gata.De ce?Pentru ca e frumos!

nu stiu de ce e la atelier poezia ta.Mie imi place desi e un subiect foarte trist, cel pe care il descrii, dar ma duce cu gandul la imaginile de la stiri in care ne sunt aratate ororile razboiului, pagubele coleterale.
Continua, mie imi place cum scrii si pot vedea cu ochii mintii ceea ce descriu versurile tale.

da poezia ta seamana cu un basm, e foarte frumoasa si felul ina care ai descris totul e foarte frumos.

e si sad e si comic e si iubire... dar e mai mult visare.
e cumva iubirea ridiculizata, e ideea de-a iubi, e nici eu nu stiu ce e...
in definitiv nu stiu de ce va deranjeaza ideea de-a iubi, de a simti fluturi in stomac
si spuneam ca sunt mari si colorati
deci nu pot fi molii
dar ma simt uneori ca o regina
e ceva rau in asta?
doar e voie macar sa visezi
sau o fi vreo taxa si pe asta?
multumesc ca mi-ai citit \"poezia\"

\"se aștern la întâmplare fulgi de stele\"
mi-a placut foarte mult poezia ta e foarte frumoasa exprimarea si ceea ce mi-a placut, mie ca om simplu, e faptul ca desi descrii totul intr-un limbaj mult mai elevat decat as putea eu s-o fac vreodata, am inteles mesajul si mi-a placut foarte mult.Meriti o ploaie de stelute, dar... eu nu pot sa ti le ofer, pentru ca ... asa e
Multumesc!

Apreciez ca imi cititi versurile si mai ales apreciez sfaturile pe care le primesc. Sper sa-mi foloseasca si sa nu ma lase inspiratia, dar cand nu voi mai scrie versuri voi scrie proza.Asta doar pentru ca asa cum spuneam, ma confesez scriind si indiferent c-o fac in versuri sau in proza, atat timp cat voi simti nevoia sa consemnez ceea ce-mi trece prin minte, o voi face.
Sunt convinsa ca forma de poezie simpla, accesibila oricui nu e prea gustata in mediile culturale, DAR aratand poeziile mele unor oameni de rand, chiar si celor de specialitate am primit doar aprecieri favorabile, bine-nteles ca nu spuneam ca-s ale mele decat dupa ce-si spuneau parerea.Atunci se mirau si mai tare ca eu am scris asa ceva.
Desi mie nu mi se pare ca as fi muncit prea mult sau prea din greu la ele.
Acum caut cantecul cu Vama Veche ca sa vad despre ce asemanare este vorba.Multumesc!

Ca nu sunt prea priceputa in a scrie versuri eu stiu prea bine, dar ca rostul poeziei nu este acela de a descrie sentimente, cu asta nu sunt de acord. Eu scriu numai atunci cand ma-ncearca anumite sentimente si daca acele sentimente sunt de abandon, de neputinta, de durere sau de iubire, apoi tot sentimente sunt, doar asta ne face sa fim oameni, nu? Sentimentele.
Daca ar trebui sa-mi schimb stilul sau sa scriu versuri mai elevate, poate, dar desi l-am iubit si admirat pe Eminescu mie imi place mult mai mult simplitatea versurilor lui Cosbuc.
Departe de mine insa gandul de a ma compara cu el, dar eu am iubit intotdeauna frumosul. Ca era sub o forma simpla sau mai complicata, tot frumos era.
Am citit si eu poeziile de pe site, bine ca nu pe toate, dar erau si multe foarte apreciate de catre membrii site-ului pe care eu nu le-am inteles si nu mi-au placut.Erau insa foarte multe care m-au facut sa ma-ntreb ce naiba caut eu intre acei oameni talentati?! Si unii aveau varsta copiilor mei.
Poate ca vocabularul meu e prea restrans, poate ca in ultima vreme nu am mai citit prea mult, sau poate pentru ca ma enerveaza si m-au enervat la culme comentariile literar artistice. Nu ma pricep de loc la ele si... in definitiv, de unde stie \"X\" sau \"Y\" ce-a vrut sa spuna poetul sau ce simtea. Poti doar sa presupui.Dovada stau marturie criticile la adresa unor opere. Un critic spune una, altul alta, despre aceeasi opera.
Tin minte ca la scoala profesoara de limba romana ne cerea parerea despre anumite opere studiate, dar cand incepeam sa ne-o spunem, ne corecta mereu. Pai daca e parerea mea, e a mea, nu?
Sa nu ma intelegi gresit, am vrut sa-ti multumesc in primul rand pentru ca te-ai oprit sa citesti versurile mele, si faptul ca incerci sa ma sfatuiesti in privinta lor imi da sperante; pentru ca deja ma simteam stinghera printre atatia oameni cu real talent. Nu stiu cum pot lua legatura cu membrii site-ului altfel decat ca acum.
Sunt de parere ca critica este constructiva si stiu ca mai am mult de muncit.

Da trebuie sa vad neaparat biografia ta;iar am gasit greseli de ortografie:
\"ca tit vad\" nu era cumva \"ca-ti vad\"?
Alfel e interesant si modul tau de exprimare si imi place si cum scrii.

- suna bine, ca un joc de cuvinte, dar eu am descoperit unele greseli si daca eu le-am descoperit, inseamna ca cei mai experimentati gasesc mai multe de comentat;
- in rest jocul tau imi place, e interesant, dar revizuieste textul!

Desi regulamentul site-ului spune ca trebuie sa ne spunem parerea despre textele altora, eu nu ma prea pricep la critica.
Eu stiu doar ca imi place sau nu o poezie, sa-mi justific insa optiunea, la asta nu ma pricep.
Poezia ta imi place si ma uimeste. Dragostea e frumoasa, e un sentiment inaltator, asa ca orice versuri foloseti pentru a-ti descrie sentimentele, numai frumoase pot fi.

ar fi bine sa recitesti si sa corectezi textul,ai multe greseli pe care le poti corecta,in rest e poezia ta si tu asa ai simtit ca trebuie s-o scrii.
Eu nu ma prea pricep la metafore sau la \"fortarile prozodice\",nici nu stiu ce inseamna,mai am multe de invatat ,dar cred ca Alexandru Dan Alexandru are dreptate.Daca-i citesti poeziile iti sdai seama ca el stie despre ce vorbeste.Poti fi mandra ca a scis macar un comentariu la poezia ta,inseamna ca el vede potentialul tau.Spune ca esti tanara,dar si el e la fel.Insa eu cred ca e un geniu.Desi nu sunt stilul meu poeziile lui sunt ca un balsam pentru sufletul meu.Dupa cum scrie as fi zis ca are cel putin 50 de ani.Avem ce invata de la el.

Mie imi place acest text,desi din el razbate disperarea,
nefericirea,durerea.
Eu simt aceasta poezie ca un strigat de ajutor.
Imi place forma in care e scris,mai indrazneata.Nu este stilul meu,dar poate tocmai de asta imi place si ma atrage.
In ceea ce privestealt gen de comentarii,nu sunt in masura sa le dau.