Și nu ar fi iarnă

\"mă îndrept spre o iarnă paralelă
acolo gheața nu există și
în loc de zăpezi
se aștern la întâmplare fulgi de stele\"
Ela, Ela, Ela, ce primavara este in zapezile tale si cum imi amintesc ele despre simetria perfecta a desavarsirii.
Crezi ca pinguinii se vor dezbraca vreodata de frac, spiritul gregar, si mersul in pas de dans batand pamantul??

Ela, poemul tău mi-a amintit că era o vreme când și eu vorbeam limba pinguină. este un poem în care așteptarea între ghețurile singurătății devine de o strălucire stranie. un dans de o eleganță caldă se desfășoară în planul secund definind un timp încremenit.

mi-a plăcut mult. am rezonat...:) recomand acest poem care se desfășoară sub lumina argintie pe scena lumii.

Carmen, ei nu ar mai fi pinguini de s-ar întâmpla cele de tine întrebate. Și dacă nu ar mai fi pinguini, atunci nici iarna nu ar mai rispi culorile într-un straniu pătrar de femeie. Nu-i așa, domnule Luna?

Ioana, prin zăpada aceea aș dansa desculță, mi s-ar lipi pe tălpi fire de cer și atunci aș renunța la chipul de femeie pentru totdeauna. Și aș fi pinguină. Ce frumos aș scrie atunci... și nu ar fi iarnă. Mulțumesc pentru praful auriu. Sper să nu orbească ochii fără gene.

Ela

Ai tu darul de a darui ceai din inima lunii tuturor sufletelor in cautare albastrului infinit. Multumsc pentru leganare.

ceea ce rasare si nu se mai vede durerea ne naste
\"uneori aprind focul din obisnuinta\"...totusi sa nu uitam a starni din cand in cand jarul

\"în loc de zăpezi
se aștern la întâmplare fulgi de stele\"..
mi-a placut foarte mult finalul.
Ela, stelele sunt gaurile din rai, prin care ne privesc ingerii, si noi avem datoria sa le zambim. Lumea paralela despre care ne vorbesti tu, este unica, este numai pentru tine, in inima ta, si prin acest poem ne-ai invitat si pe noi sa-ti admiram \"locuinta\"..
chiar daca nu pot acorda stelute, iti atasez langa poezie toata aprecierea si simpatia mea.
cu drag.

Carmen, dacă am făcut șah-mat luna astă noapte, am pierdut partida, fiindcă nu știu ce vor spune mareele...

Tego, voi rețin imaginea jarului mocnit, mai ales că mi-ai amintit de o scenă foarte dragă mie, soba din copilărie... Și mai ales că așa mă definesc eu: foc mocnit. ;)

Ionuț, prezența ta constantă pe pagina mea mă încântă, cu atât mai mult cu cât privești textele ca pe ferestre în care poți privi, fiindcă acea cameră este pregătită pentru oaspeți. Și decorul se pare că îți este pe stil. Mulțumesc.

Ela

Nu ti-as fi recunoscut poezia, intr-atat de schimbata frumos o gasesc!

Mulțumesc, uneori mă arăt așa cum sunt. Poate voi avea curaj să se întâmple mai des. Mă bucur că ți-a plăcut \"ceaiul de inima lunii\".

Ela

\'\'se spune că dimineața devin
pătrar de femeie\'\'
o dualitate matinala.....in faza de crestere si descrestere, atunci cand totul ia forma de secera, o secera a noptilor polare, transformata \'\'la intamplare\'\' in \'\'fulgi de stele\'\', undeva, in misterul unei ierni paralele...acolo unde cred ca femeia din noi indrazneste a-si veghea pruncii neleganati.

Ai un adaggio aici care mi-a atras atenția: \"secera nopților polare\". Ai dat o altă dimensiune poeziei, e ca și cum, inevitabil, împătrirea necesită o tăiere. Tipic feminină, desigur. Interesante cette coupure, cette déchirure... Știi de ce îți pot vorbi în franceză cu lejeritate. :) Te-ai lăganat în apele ei.

Ela

tout à fait!

probabil ca nu exista o poveste mai frumoasa decat iarna in care timpul ingheata....iar fulgii de vise poate ca ar fi cel mai elegant si frumos vesmant care ne-ar putea duce departe de tot....
multumesc pentru aceasta poezie....originala

Interesant numele tău, care se termină în... ela. Poate că porți o ie din fir de stele și citești pe îndelete poeme despre iarnă. Sau paote doar așa îmi închipui eu tabloul. Mulțumesc pentru cuvinte-scântei.

Ela

si dupa ce cazu promoroaca pe iarba lumii, uite ca schimbasi registrul tehnic in acest poem in care si pana sufletul meu rece de atat de multa iarna polara se incalzeste atunci cand pinguinii povestesc cum timpul face triplu salt mortal.

Eu la schimbat registrele mă cam descurc, uneori cam șchiopătez sau alerg desculță prin iarba lumii, dar nu-i bai dau cu capul de al treișpelea cer și atunci îmi amintesc că lumea e doar lume și cerul e doar cer. Și de aceea îmi iese triplul salt mortal. Noroc că există pinguinii. :)

Ela

\"uneori aprind focul din obișnuință
număr solstiții alung spirite
beau ceai de inima lunii
se spune că dimineața devin
pătrar de femeie
și veghez copii nelegănați\"

iată o strofă pe placul inimii mele iar ceaiul de... inima lunii îmi face atît de bine!! la noapte o să cert îngerii cu nuiaua-na îngerilor na și na- și vom merge prin poienile celeste la cules de inima lunii.

\"fulgi de stele\" - din punctul meu de vedere, nu.

Da doamna noastră, pătrar de femeie ce porți nume de izbîndă, pre litere - Victoria!

Cred că ai ales strofa cea mai de \"interior\" și de aceea acel ceai îți este prielnic pe o vremne a vânturilor aprige.
Iar acei \"fulgi de stele\" i-am ales pornind de la ideea de \"poussière d\'étoiles\" (praf de stele) și am adaptat fiindcă uneori zăpezile își au strălucirea într-o iarnă a spiritului.
Mulțumesc, despre Victoria este o istorie și numai stele mai pot vorbi.

Ela

O poezie din care îmi beau, în seara aceasta, \"ceaiul de inima lunii\". Te întreb: copii sau copiii nelegănați? Iarnă paralelă, adică iarnă dintr-un spațiu cu alte dimensiuni - fără timp sau fără dimensiunea simțurilor?

Da, doar copii, nu articulat/accentuat copiii. Și e un fel de realitate paralelă, precum fantezia, visul, fantasma, ceva în care deși nu poartă marca palpabilului, este totuși o realitate interioară, ne aparține.
Mulțumesc.

Ela

imi place mult rutina din \"uneori aprind focul din obișnuință\"
si mai ales importanta prea mare pe care o dam uneori celorlalti... \"veghez copii nelegănați\"

pinguini?:) nu pot sa ma abtin.. \"smile and wave boys, smile and wave\" [Madagascar]

amintirile si trecutul ingheata in noi, da..

numai bine

Îmi păstrez zâmbetul, deci sunt pinguinela. De ce cu sufixul acela, poate ai aflat deja. Dacă nu, cu mici minute de căutări, găsești ușor. De la Virtualia întâmplare.
Da, aparentă rutină. Și, da, veghea copiilor nelegănați ne preface timpul în Timp. Mulțumesc.

Ela

\"se aștern la întâmplare fulgi de stele\"
mi-a placut foarte mult poezia ta e foarte frumoasa exprimarea si ceea ce mi-a placut, mie ca om simplu, e faptul ca desi descrii totul intr-un limbaj mult mai elevat decat as putea eu s-o fac vreodata, am inteles mesajul si mi-a placut foarte mult.Meriti o ploaie de stelute, dar... eu nu pot sa ti le ofer, pentru ca ... asa e
Multumesc!

Simplul fapt că atunci când măcar o poezie din cele scrise de mine trezește în cel ce o citește o încântare, îmi este de ajuns. Nu toate poeziile mele sunt ca aceasta. de fapt, puține sunt așa, unele aș spune mai bune, dar altele departe de a fi reușite. Și crede-mă că în timp poți șlefui, poți elabora, poți prelucra interior, poți citi și scrie, în așa fel încât și tu, Ilona, să te poți dezvălui frumos. Mulțumesc.

Ela

Buna Ela imi place mult poezia ta cu clip de iarna in care pinguinii sunt personajele principale ale scenei ce vor sa-si joace proprile roluri iar tu esti ce ce iseamna femeia obisnuita a ierni ce sta in seara si priveste totul ca pe o poveste de cir in care personajele joaca tot timpul pana la lasarea cortinei, adica terminarea ierni.
amintirile sunt clipe ce nu cunosc decat trecutul iar cele din prezent trebuie sa le construim in tacere sa nu dispara.
Scuze de trecere , e frumoasa poezia reuseste sa trezeasca amintiri din cei ce le au.
la revedere!