Ikebana în piatră

\'sufletul meu ca o tiganca\'...asta mi-a placut mult
dar acel \'mai femeie\'...imi suna nu stiu cum, poate prea popular si poate mai putin poetic...
si...de ce \'traieste-ti barbatii pana la jumate\'?(pe-asta nu prea am inteles-o...hmm...)

Mi-a placut. În scrisul tău este ceva care te atrage și te provoacă în același timp.

Plec de aici, si eu, impresionata, incantata sa aud ca \"bărbații au gânduri tagoriene\"...

oare ai scris-o duminica seara dupa ce lupii ti-au fost meseni....??? mai stai cu ei, ti-e bine la inspiratie...m-a re-dezradacinat din glastra asta frumoasa de ikebana apuseana ....

Am calatorit si eu prin piatra ,,captusita cu livezi de maslini\" descoperind un poem armonios,fluid, mustind de feminitate . Talent autentic, metafore cu multe carate. Succes!
Era o poveste care compara inima femeii cu piatra rabdarii...

poezii... care mă răpun... aceasta este una dintre ele.

Stafiile întoarse de pe mare,tacerea si ploile acopera umerii pietrelor in care te-ai inchis. O lume se apropie de alta.
Cu drag,
c.

versul acesta m-a strafulgerat. Prima strofa mi-a parut a fi mai slaba in rolu-i de introducere la delicatesa poetica ce urmeaza.

... am uitat \"n\"-ul din ganduri. asta ca sa nu se interpreteze a fi o ironie, pentru ca nu este.

Cristina,
mai femeie,
cand vei fi iubit un barbat pana la capat, ai sa-ntelegi cum ar fi fost iubit pana la jumatate

Nichita,
asta da, Floare De Camp!!! multumesc din suflet
nu credeam...

Mae,
urmele tale prin piatra aceasta ma bucura mult. Te asteptam

AApostol,
eu sunt pe-aici, daca ti-a fost bine, mai treci

Silvia,
te las sa pleci, cu fagaduinta ca te vei intoarce din cand in cand

Anni,
nu, nu am scris-o atunci, ci cu 3 zile in urma. Oricum, lupii tai ma urmaresc si acum

Elena,
cat de frumos ai spus cum era povestea mea...

Miha,
sentimentul acesta ma incearca si pe mine de multe ori. stiu cum e...

Claudiu,
imi este atat de dor de mare, incat ii las stafiile sa ma tot bantuie

Andrei,
stiu(simt) ca nu este o ironie.
cam asa este, primele strofe in poezie sau viata, imi dau emotii

oho, oho, ehei, ehei, măi femeia lui Dumnezeu, mai lasă-ne și nouă cuvinte!
ce bine că am citit, mai bine nu citeam; uf, măi femeie, mă!!

ei, ei, femeile astea...cum aduna cuvintele vaduvindu-i astfel pe barbati! Da\'... lasa, nu-i bai, ca barbatii stiu ei cum sa fure:)

O poezie cat se poate de reala! Eternul \"mister\" feminin, dansând a liniște, ingemanat cu reale calitati de poet. Felicitari!

În ansamblu mi-a plăcut. Mai puțin primele două versuri care mi se par scrise în grabă. La prima vedere textul pare a fi o sumă de afirmații mai mult sau mai puțin lirice fără prea mare legătură între ele, putînd sta adică singure ca un mic poem într-un vers. Dar nu e chiar așa, ele au o continuitate chiar dacă trebuie să faci un mic efort s-o percepi. Asta poate fi și bine și mai puțin bine, în funcție de cititor. Partea cea mai frumoasă a poeziei mi se pare cea de mijloc (\"licurici îți vor mânca din ochi pe înserate
trăiește-ți bărbații până la jumătate
pune rochia pe tine ca un dulce blestem\") și finalul. Să nu mă înțelegi greșit. Eu cred că acest text poate sta foarte bine la loc de cinste într-un volum de versuri, dar mai cred în același timp că poate fi puțin \"periat\". Steluțele primite sînt pe deplin meritate.

Claudiu,
incerc marea cu degetul. mai am ceva drum de strabatut pana sa ajung din urma calitatile despre care imi vorbesti.
multumesc

Liviu,
ma intrebam cand si daca te vei opri pe la textele mele.
Spui ca ti-a placut in ansamblu. Ma declar multumita si nu in ultimul rand, iti multumesc pentru felul in care ai manuit cuvintele de mai sus.

Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași.

mult mi-am dorit sa ma plimb pe strazile Iasului, sa va cunosc pe voi, acei oameni deosebiti din spatele poeziei.
cum nici de data asta n-am sa pot ajunge, va doresc sa va bucurati din plin de tot ceea ce inseamna Virtualia.