Mi-e frica de mine..pleaca!
frica sa-mi fie ca nu te vei intoarce
Mi-e dor de mine..vino!
sa-mi treaca dorul caci te-as avea pe tine
Mi-e somn..vorbeste-mi!
si astfel m-as trezi de al tau
iubite..de ce existi asa?
existi salbatic in al meu suflet
tulburat deodata de a ta rasuflare
nu poti lasa alt sunet
a strica fiorul cu neagra culoare?
..de ce ma tii asa?
ma tii in brate
versuri pierdute azi..le regasim in cateva semne de intrebare
le-am gasit oare
nespus de greu creeate caci doare parca si acum
cerneala lor
imi amintesc de noi acele versuri..
pasari rupand
Cu gandul la voi...cei doi-iubiti ai mei..
scriu versul acesta cu gandul,
sau poate cu acel ceva
ce tipa-nauntru...tipa dinspre voi, ramane la mine..
si eu..
eu nu stiu cu cine..sa rad mai des
Sunt vinovată c-am ucis cu sânge rece o speranță
... ...
C-am furat o inimă
Și-am răpit o viață
... ...
C-am linșat un suflet,
Am strivit un zambet,
Am respins un sărut,
...
N-am sperat
de dragoste visez mereu...
nici nu mai stiu de cand...simt eu
dar ea, dragostea ... la ce-o visa,
cand eu visez la ea?...
poate la mine,
visand la tine,
Iti place, il admiri, il vezi si iti doresti macar sa se indrepte catre tine
Si nu iti vine-a crede cand intr-o zi ti-arunca o privire, apoi un zambet
Si poate-ti daruieste chiar o amintire
Ce e iubirea, Doamne?
Ce explicație poți da acestor pământeni netoți?...
care se cred cu toți în rai... când dau de ea...
Cum poți Tu oare să-i pedepsești mai tare și cum poți oare să le oferi
Ascult liniștea, doar ceasul din cameră ...
ca ploaia cu țăcănitul ei hoinar ...
așa și el cu picături ce-n fiecare clipă se duc tăcute
dar țipă.
Și mă gândesc la oameni, la zile și la ploi,
la
The poem is the eye that cries,
it is the shoulder that cries,
the eye of the shoulder that cries.
It is the hand that cries,
the eye of the hand that cries.
It is the sole
