Rug

am luat aminte:)
multumesc

...ai revenit la \"îmblînzește\", îmi place mai mult așa, e mai aproape de modul în care și eu percep toamna, insinuantă, persuasivă, cu soiul ei tîrîș de a nu exista:)
Frumos poem de sezon :)

Thais, pana m-am hotarat eu sa scriu comentariu, ai schimbat titlul, au aparut si stelute. Spun doar ca-mi simt sufletul imblanzit si nu stiu, de poezie sau poate nu vine toamna care a venit...:)
ghemuita \"ca un sarut/ in absenta iubirii\". Frumos!

Gabi, Codrina

am revenit, am schimbat. Mi se intampla cateodata. o fi de bine, o fi de rau? nu stiu.
Si, tare bine-mi pica un ochi din exterior care \"vede\".

uneori simti nevoia sa citesti un text de genul asta, cu paramele intinse un pic spre adolescenta si o sensibilitate mai naiva.si ceea ce-mi place e ca adolescenta si sensibilitatea asta naiva apar intr-o lumina un pic noua.

tocmai de asta nu prea plac textele \"adolescentine\" - pentru ca mai mereu sunt scrise la fel.
aici parca-i ceva diferit.
mie asa mi se pare cel putin.

cineva imi spunea zilele trecute, ca aceia care scriu sau citesc poezie, au vesnic, mai mult sau mai putin, ceva adolescentin in ei.
Trecand pe la acest text ai fost un pic adolescent. Parca ti-a fost bine.

\"toamna nu vine
are un soi târâș
de-a nu exista \"

te-am simtit pasind incet pe-aici, asa cum ii place toamnei sa vina la noi.

Text delicat, ca o statuetă de Tanagra. Îți iese al naibi de bine poezia de notație.

si iar o poezie de toamna care mi-a picat ca o licoare.....pina la urma cred ca brasoveanu avea dreptate, oi deveni dependenta de site-ul asta si te pomenesti ca ma apuc si de baut....ar fi pacat noptile sunt tare scurte, dimineata vine cam pe intuneric iar zilele arata ca toamna ta....adica pot sa-ti spun ca m-am simtit intre versurile tale ca la mine acasa...dar nu m-a imblinzit nimic ,iar o toamna care nu vine , nu vine si pace....pe rug cu ea...bravoi Thais...si sa stii ca daca intr-o zi voi ajunge la timisoara vin la masa aia cu lupii, poate ii trimiti in padure dupa mure....noapte buna

Uite, trec și eu cu întârziere să subliniez o dată cu tine:
\"te-ai înșelat
toamna nu vine
are un soi târâș
de-a nu exista\"
Nu îmi sună prea bine \"soi târâș\" totuși, deși chiar nu văd cu ce l-ai putea înlocui...
Ai prins exact senzația pe care ți-o dă toamna: \"ca un sărut în absența iubirii\". Cred că am să mă las și eu sărutată de câteva guri de vânt.
Vorbim...

nu te-ai înșelat
nisipul frunzelor căzute în mare se amesteca prin iubire nu se pierde dar se transforma in oameni
sau pietre

apropo trebuie sa iti spun un secret
pietrele vin toamna sa-ti doarma sub perna

Alexandra,
m-ai ghicit, am o slabiciune pentru statuetele de Tanagra

Anni,
daca printre versurile mele te-ai simtit ca la tine acasa, atunci, cu drag, te astept si pe la casa mea, la o masa cu lupi. Pana atunci, am sa-i imblanzesc cumva.

Cristina,
te las in seamna vantului
sa-si treaca degetele peste tine

Claudiu,
am sa pregatesc pietrelor un cuib de piatra

cărări de demult părăsite
păstrează aroma verzuie
a verilor doar adormite
simt toamna cum Doamne mă suie

nu-ți plac toamnele thais da\' lasă-ți buzele un pic să se scalde în mustul dulce din olul de lut...:) frumoase versurile tale!
numai bine!

daca oulul e de lut, mustul dulce si luminile ei se plimba prin ochii mei, cum sa nu iubesc toamna cu tot cu frunzele ei triste?
multumesc pentru ca mi-ai amintit

iarta-mi, Ioan, \"oulul\"(olul) si repetitia \"ei\"...

Scrii frumos, ca o lumina de stea in miez de noapte, sa nu simti toamna venind, s-o tii undeva departe, joaca-te cu primavara, cred ca iti apartine, fii primavara cat poti de mult...nu e nici o fericire sa te simti toamna, sau iarna, desi cand ajungi sa fii sa te simti toamna, sau iarna - incepi a cunoaste altfel din interior anotimpurile astea si ti-e bine... oricum, scrii frumos si mai ai si o gramada uriasa de suflet... esti o bogata...

sufletul meu, asa cum o fi el, dibuieste suflete, precum al tau.

De-as stii unde mi-e sufletul m-as tine cu mana de locul acela, asa imi vine cand si eu intalnesc Oameni ca tine...