Tapetum lucidum
desfă-mă și umblă la fel cum ai păși iarna într-o zi cu soare cu picioarele goale prin zăpadă știind că numai așa sîngele tău poate porni avalanșa sub care nu vom fi de
Poem cu lumina stinsă
Singurătatea unui bărbat este atunci când Adam și Eva nu se întâlnesc niciodată trec unul pe lângă altul privindu-se în ochi până când o moarte violentă le taie drumul.
Poem îndepărtat
Singurătatea femeii e o piatră pe care bărbatul o aruncă în mare și se întoarce pasăre câteva secunde pe umerii lui.
Ascultă,
toate iubirile se termină cumva. A noastră nici n-a început. E o iarnă continuă în care port rochii lungi, liliachii, cu nasturi mici din os, visez la flori de mai și stau în bocanci. Un moment
Umbra din luminiș
Îți promit că la iarnă, pe un ger năprasnic, am să aprind un foc de tabără într-o poiană și te voi chema înăuntru. Afară, lupii vor aștepta primele brîndușe. Umbra mea este o căprioară. Am văzut-o
Și nimeni nu mai auzi vreodată de ea
știi doar că viața mea e atît de simplă, mai ales seara, când se aud greierii și miroase a lavandă cel mai bine în patul meu, așa cum stau cu părul roșu, buzele calde și pielea arămie și carnea
Lună neagră
Nu știu cum sunt despărțirile acelea multe de care îmi era mereu frică Eu am una singură și mă gândesc la tine ca la un gropar care a săpat fără cusur.
Bărbatul care așteaptă pe un pod toată viața
sunt dimineți în care un bărbat așază trepiedul spre marginea podului peste Bega și așteaptă să vină păsările sau o lumină anume o ceață un ochi de apă o creangă într-o parte lăsată așa
Poemul de altădată
Bună dimineața, femeie îmi spui și vocea se aude din oasele pe care aș vrea să le mângâi pe fiecare parte dureroasă a lor să nu mă satur niciodată de senzația că te pot atinge cu
Parasuicid
îmi place să vorbesc despre mine șoptit și fără grabă așa cum se vorbește în seara priveghiului despre mort toate bîrfele alea cu regrete tîrzii care a doua zi sunt uitate ca și cum nimeni nu
Poem pentru tine
Iubirea este un os din care îmi crește un schelet nou strălucitor în timp ce treci prin mine precum un fericit muribund din lumea asta spre cealaltă N-am dormit niciodată lîngă tine ți-am
P.S.
ți-am tot lăsat p.s. -uri din astea nu uita să. cele mai multe. și uitarea se instala ca un șarpe tot mai roz la sînul nostru nu uita de mine. cumpără miere. nezaharisită. las-o pe masă. nu
Sare amară
Fragilă cum sunt dă-mi o inimă grea de la tine tot ce ai tu mai greu mai de demult și amar îmi face bine ca o frică seducătoare de care mă apropii tot mai mult Uneori nu te găsesc și
Felul în care ne despărțim dimineața
știu că îmi citești fiecare literă pe unde apuci pe buzele femeilor care vând legume și bujori în piață în zațul de cafea pe stâlpii din stradă prin ziare și reviste prin hîrtiile din sertare
Jumătatea unui poem
lumea s-a sfârșit la capătul patului în care am făcut o_dată dragoste cu tine și nu a mai început nicăieri în alt loc
Călugărul
Să nu mă lași singură noaptea Să nu-mi vorbești despre bufnițele noastre din casă nimic nimic niciodată oricît de mult te-aș ruga peste zi să le dai foc oricît te-aș întreba ce crezi
Apele noastre amestecate
Ies de la tine din carne ca dintr-o mare moartă Mă întind pe muchia patului și aștept zorile toate zorile cu pielea mea sărată și întinsă de palmele tale ca un lac în care nimic nu mai
Seară cu jazz
Mi-e frică să mor în picioare atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine. Odată ne-am îmbrățișat în mijlocul străzii. În ploaie. Mi-ai spus că vrei să ne plouă până la moarte.
Text disponibil
voi face greva foamei, a setei, a frigului de tine nu știu cîtă vreme mai am pentru asta mi-am făcut șuvițe cărămizii prospectul indică un număr de minute atît de puțin, îmi spun după care
Poem cu tine
Fereastra mea dă spre tine. În orice casă aș locui. Să nu uiți asta. Trupul pe care l-am primit să fac dragoste cu tine numai și numai pentru asta îți mărturisesc în rest nu-mi folosește la
Pînă cînd nimeni nu ne va despărți
te-aș aduce la stadiul de embrion să te port în pîntece pînă cînd vei începe respirația prin vîrful degetelor mele cu ochii închiși mă vezi cel mai bine să umpli spațiul croit după tine pînă
Poem tot mai simplu
aș putea fi prietena rozătoarelor să nu aud nimic în afară de sunetul care face din tine cel mai tăcut bărbat pe urmă să împrumut dinții lor și mersul și teama pînă la sfîrșitul
Samsâra
femeia poetului îmbracă lenjerie din borangic sub haina de soldat pielea produce lumină pe timp de noapte fierbe ciocolată cu nuci și coji de lămîi la ceaun pentru cine vrea în vîrful
Ceai de ierburi acrișoare
te voi întreba dacă ai băut lemongrass, fulgi de cocos, soc, mere, hibiscus în ultimii x ani dacă ai auzit vreo femeie să-ți spună că punctul g se află direct în inima ta dacă ți-a legat
