Poezie
Seară cu jazz
1 min lectură·
Mediu
Mi-e frică să mor în picioare atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine.
Odată ne-am îmbrățișat în mijlocul străzii. În ploaie.
Mi-ai spus că vrei să ne plouă până la moarte. Nu te-am crezut. Acasă doar eu m-am întors. Tu ai plecat să iubești toată ploaia.
Mai am un singur lucru de la tine. O cămașă. Încep să simt cu pielea ta.
Te las să intri și să ieși când vrei din casa mea. Nu am secrete. Sunt cea mai tăcută femeie în viață.
Îți hrănesc câinele cu drag. El îți păstrează mirosul.
Ne amintim împreună de tine.
Pune-ți o dorință și lasă lumânarea să ardă: o să fie bine.
085908
0

fiecare enunț e scris cu hotărâre și luciditate, iar caracterul acesta discursiv, deși personal al poemului, îi dă cititorului senzația că nu se poate îndoi de nimic din ce e scris, că exact așa a fost, este și va fi.
te citesc cu drag :)