Poezie
Seară cu jazz
1 min lectură·
Mediu
Mi-e frică să mor în picioare atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine.
Odată ne-am îmbrățișat în mijlocul străzii. În ploaie.
Mi-ai spus că vrei să ne plouă până la moarte. Nu te-am crezut. Acasă doar eu m-am întors. Tu ai plecat să iubești toată ploaia.
Mai am un singur lucru de la tine. O cămașă. Încep să simt cu pielea ta.
Te las să intri și să ieși când vrei din casa mea. Nu am secrete. Sunt cea mai tăcută femeie în viață.
Îți hrănesc câinele cu drag. El îți păstrează mirosul.
Ne amintim împreună de tine.
Pune-ți o dorință și lasă lumânarea să ardă: o să fie bine.
085.913
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lavinia Micula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Lavinia Micula. “Seară cu jazz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/poezie/14047950/seara-cu-jazzComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
imi place. l-am citit de mai multe ori ca sa imi dau seama cum comunica aceste imagini rupte una de cealaltă. si da, cred că este un liant invizibil puternic intre ele. cumva, textul are o structură dramaturgică coerentă, e aproape performativ. si asta datorită acelor spatii. pentru mine, ultimul vers este in plus. chiar dacă incheie frumos, cred că strică un pic din emotie. foarte fain!
0
Mulțumesc, Ale, pentru cuvintele tale intuitive. Și eu scriu cu drag :)
Raul, lumînarea arde și acum, și, așa este, ultimul vers aduce cu sine revenirea cu picioarele pe pământ.Cât de cât. Mulțumesc pentru că ai trecut pe aici.
Ionuț, sentimentele nu le înțelegem. Ele nu au nimic în comun cu rațiunea, au cu emoția. Le simțim. Dacă le simțim...
Iți mulțumesc pentru lectură și semn.
Eugenia, mulțumesc!
Raul, lumînarea arde și acum, și, așa este, ultimul vers aduce cu sine revenirea cu picioarele pe pământ.Cât de cât. Mulțumesc pentru că ai trecut pe aici.
Ionuț, sentimentele nu le înțelegem. Ele nu au nimic în comun cu rațiunea, au cu emoția. Le simțim. Dacă le simțim...
Iți mulțumesc pentru lectură și semn.
Eugenia, mulțumesc!
0
Distincție acordată
pentru ca in poezie nu exista adresa...esti tentat sa suni...asa....la usa oricarui norisor in forma de tu.am spus inainte de rasarit ca lavinia micula nu are amprenta.in orice spital al poemului ...locul este ocupat. talent cronic....iremediabil....chemati un medic va rog....
Mi-e frică să mor în picioare atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine.
pe poezie.ro sunt poeti uriasi
faptul ca nu fac parte din nici o gasca literara ii avantajeaza....vine acasa...distantza!
Mi-e frică să mor în picioare atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine.
pe poezie.ro sunt poeti uriasi
faptul ca nu fac parte din nici o gasca literara ii avantajeaza....vine acasa...distantza!
0
mulțumesc, florian silișteanu, pentru primirea specifică ție, acolo unde ești, peste mări și țări!
0
Superb. Din tușeuri aparent netangențiale, s-a conturat un adevărat tablou în care poți găsi orice, mai puțin indiferență. Iubirea, trădată, e la locul ei. Apa și focul sunt deopotrivă alungarea și chemarea, așteptarea și incertitudinea, zbuciumul și liniștea.
Cu drag,
Cu drag,
0
Andrei, cuvintele tale m-au surprins într-un mod neașteptat, plăcut. Mulțumesc.
0

fiecare enunț e scris cu hotărâre și luciditate, iar caracterul acesta discursiv, deși personal al poemului, îi dă cititorului senzația că nu se poate îndoi de nimic din ce e scris, că exact așa a fost, este și va fi.
te citesc cu drag :)