Neluminate cuvinte I

Doamna, de ce faceti poezii asa lungi?

Sa vorbesti poate n-ai invatat, dar ai un fel al tau in care reusesti de fiecare data sa-mi atingi coarda sufletului.
Nu-mi place titlul, atat, parca prea banal pentru o poezie blanda, trista si diafana.

daca-ti spun ca n-am gasit nicicum un titlu, ai sa ma crezi? neluminata am fost la faza asta.:(
multumesc pentru cuvinte:)

Thais,
din toată poezia asta a ta, care nu m-a făcut să simt mare lucru, am reținut un singur vers, dar pe acesta l-am reținut printre acelea care mă construiesc: \"într-un lan de fier ne-am cunoscut vara\".

\"Lanul de fier\" m-a dus cu gândul la toată falsitatea acestei iubiri care are parte de un început atât de straniu (lanul ar trebui să fie un mediu cald, colorat, romantic, care dă senzația de eternitatea prin unduirea holdelor etc, nu?). Și toată alergarea rănită de duritatea asta implacabilă și gesturile ferite și închistate și strâmtorate etc.

De la versul ăsta eu aș construi o altă poezie.
Numai bine, vb

qasman,
pentru ca am avut niste \"sentimente lungi\". Bine ca m-am oprit. tu citeste atat cat iti pica bine.

Cristina,
ai intuit bine.pornind de la versul asta, chiar exista o alta poezie.
Lanul de fier este combinatia cald-rece.

va multumesc pentru trecere

Thais, se intampla frecvent ca cititorul sa gaseasca si alte sensuri, nu? Neluminarea asta, de pilda, eu as lega-o de penultimul vers, fierul trimitandu-ma, nu stiu de ce, la ideea de mina (unde chiar e intuneric). Un lan de fier NEluminat de soare?
Cel mai mult, insa, mi-a placut strofa a patra ... a asteptarii...
Cristina

Thais, e de admirat modul in care ai reusit sa transpui in cuvinte greutatea pe care o ai, de fapt, sa vorbesti astazi despre iubire, intr-o lume care s-a desacralizat, unui om sau unor oameni carora le este in asemenea masura oroare de sentimente, incat ne-au facut si pe noi sa simtim o lama rece pe piele, in cea mai calda zi a anului...
In afara de ce a remarcat Liviu, asa, ca de aceeasi parte, iti spun ca m-a facut sa zambesc strofa a doua...

Ideea strofei a patra am tot intalnit-o la tine. Poate numai o singura data, insa redata cu asemenea tarie incat imi da impresia ca esti tot acolo, in punctul in care te-am vazut prima oara.
Numai litera o mai zbugheste pe-afara, sare coarda, dantuie, se bucura de libertate. Tu ai ramas inchisa undeva. Te simti oarecum in intuneric, nu total, doar cu anumite \"cuvinte\".
Mi-au placut tare mult neluminatele tale.

ups, am apasat \"enter\" de doua ori, scuze. habar n-am cum sa scot una din stelute, asa ca din nou, scuze.

thaiis, maine cativa poezisti se vor intalni in fata la libraria humanitas, la orele 18:00. poti veni?

Cristina,
da, uite, la asta nu m-am gandit. ai mare dreptate.
strofa a patra mi-e draga si mie. la inceput a fost doar ea. apoi, au venit celelalte, insa parca-mi pare rau ca n-am postat doar aceasta strofa.

Liviu,
mi-ai luminat cuvintele. conteaza. multumesc

Bianca,
uneori simt ca vorbesc prea mult despre iubire. imi spun:gata, astazi voi scrie despre altceva. si ma trezesc, uite asa, cum ma vezi.

Geta,
ai dreptate, ma fascineaza oarecum intunericul. acolo, de fiecare data, ma surprind neasteptate lucruri.
Cred ca vor rezolva editorii problema cu a doua steluta. ii rog mult.
imi doresc sa vin. daca nu intervine altceva, voi fi acolo!:)

va multumesc tuturor

daca stau si ma gandesc bine nu trebuia sa remediez steluta data de Geta. tot pusesem textul la loc de cinste, trebuia sa-i dau si steluta de rigoare, nu?

placut in mod deosebit a treia, a patra si ultima strofa.

frumos.

Nichita,
...cum ma faceti voi sa nu mai stiu cine sunt si ce vreau:)
spusesem mai sus, ca as fi postat doar o strofa. nu cred ca ar fi fost o alegere buna. multumesc

,,îmi cad pui de octombrie din ochi\"-superb. pentru acest vers, simt ca am avut de ce citi poezia ta. si evident, pentru sentimentele destul de puternice afisate. chiar nice. multumesc pentru o poezie nice.

cu drag, Raluca.
acum am o grija in plus, cu puii astia de octombrie pe langa mine.

:)). da, Thais, dar ai, in schimb,puterea de a scapa de ,,trandafiri de bronz\". asta, daca vrei. te pup.

serios? fetele isterice nu stau bine cu nervii? si eu care credeam... nu orice delir imagistic e poezie. asta cel putin nu.

da, Eugen, se intampla ca anumite fete isterice sa nu stea prea bine cu nervii.(din nefericire)
in meseria mea, am intalnit o gramada, dupa cum, am intalnit alte fete isterice care stau binisor cu nervii.

iti multumesc pentru parere

O stea maaare din partea mea pentru o poezie-imagine extrem de reusita.Si uite asa, cuvintele tale stralucesc intens...

multumesc Simona. steaua asta mare, ti-o trimit inapoi. astazi este ziua ta. :)ii pun in spate frumuseti de suflet sa ajunga rapid cu ele la tine.

Sunt mai vinovată dacă nu trec pe aici, vinovăție prin absență, cum s-ar zice...
\"îmi cad pui de octombrie din ochi\",
\"mereu te uit pe undeva
la întoarcere ești acasă
cu trandafiri de bronz sub braț
și rădăcini în loc de picioare
ți se adună așteptarea
ca frunzele mai jos de copaci \",

Le-ai lăsat să curgă de las sine, de acolo de unde vin...

\"ai scăpat coji de nuferi din gură\" noi le-am prins ușor pe ureche, și-am văzut cum sună!

Cu admirație, Cristina

multumesc mult.
nu, nu e nimeni vinovat. :)

Am ales acest poem să îl citim la Virtualia IV. Te rog contactează-ne pe adresa: cenaclul_virtualia@yahoo.com pentru confirmare (sau infirmare). Mulțumim!

Sunt convins că ai văzut reclama cu tipul din lift bine-mirositor și doi luzări zic \"Dar nu e poștașul?\"
Nu are leg. cu ce ai scris tu dar e faină.
Și încă ceva, tot pe lângă text : dacă soțul tău are legătură cu el (sau un soț virtual, mă rog), zău că nu m-aș vrea în locul lui. Cel puțin nu în acele momente.
Totuși am văzut puțină speranță. În ultimele versuri se putea pune pe undeva și \"deocamdată\".

multumesc Stefan. ai umor. asta imi place.:)

citeva zile fara site si uite ca iar am cazut strafulgerata de poezia asta....este INTREAGA....un fel de lucru bine facut, inceput, mestecat, termninat....te respect si sper sa nu te fi suparat pe mine ca m-am infruptat din ea, iar titlul ma face sa cred ,ca tare multe sentimente flaminde si intregi porti cu tine si ma intreb care or fi cuvintele luminate, daca astea sunt cum sunt....multumesc dinsuflet in aceasta noapte grea

simt, trecand prin versurile tale, ca ai nopti grele, si-mi pare rau daca se-ntampla asa. uite, eu, noi, prin ceea ce scriem suntem langa tine.
uneori, ne sunt cuvintele neluminate, insa exista in fiecare, inclusiv in tine-stiu eu:)-, lumina de care acestea au nevoie.
numai bine,

te-am gasit...de curand...mi te conturezi frumos dupa fiecare poezie...candva cand vremea imi va da o clipa ragaz imi voi pregati o serata Thais, asa ca sa savurez pe indelete...:)
cu bucurie,
Rada

uite ca ai trecut si pe aici. cu drag de astept la o serata thais