Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

fluturele voaierist

et. 4, cam. 431, 23 iunie

2 min lectură·
Mediu
Fereastra dă spre Apus Văd turla bisericii, vârfurile copacilor și norii Cirrus Pe ăștia îi știu cel mai bine De demult Îmi imaginez că sunt bucăți din viețile oamenilor, lăsate în voia curenților de aer, spre Răsărit Mă văd deasupra lor, printre cristalele de gheață, la cîțiva kilometri altitudine Ca la mine acasă Și bărbatul mângâindu-mi derma fix așa cum cineva ar atinge clapele pianului și s-ar auzi November Rain, de n ori. Am citit Maitreyi toată noaptea și nu m-am plictisit. Se luminează și culoarea e verde-măsliniu, întunecat, la fel ca în Maja dezbrăcată, a lui Goya. ora 8:05 Bună dimineața! Doamna ~ ? Aprob. Veniți cu mine. Îl urmez. Fluieră. Are mersul obosit, greoi, parcă ar veni de la birt. Îmi face semn că mai avem de luat doi pacienți și de coborât două etaje. Mă simt ca un subiect numa` bun de indus în transă. Fără niciun folos. ora 8:20 Dumneavoastră nu aveți pijamale? Ba da, am, astea de pe mine! Nu-s bune? Păi, da, sunt bune, dar nu zici că-s pijamale, ca nu-s destul de largi și n-au floricele. Asta e, altele nu am! ora 8:30 Dar ce vene subțiri aveti! Și părul, nu l-ați legat bine, e prea jos! Ce să zic? Așa mi s-a spus să-l prind, cu 2 etaje mai sus. (că parcă de pijamalele voastre și de hairstyle îmi arde mie acum) ora 8:40 Să nu-ți fie teamă, esti pe cele mai bune mâini, îmi spune, zâmbind, o femeie cu ochi de ciută îmbrăcată în halat de culoare roz-prăfuit. ora 9:00 Bună dimineața! In 30 de secunde veți fi în lumea viselor, după care stăm cât vreți la povești. Mi-ar fi plăcut să mă trimită la cinema, să ruleze un film românesc bun, cum ar fi Rochia albă de dantelă, în regia lui Dan Pița. (da-da, s-o crezi tu că adorm eu în 30 de s e c u n ) Bisturiu. Aștept în lichidul vâscos, până la gât, până la fluturele care face pui vii. Ãsta nu poate fi semn bun, cred. ora 10:55 O voce aurie, de vară, îmi repetă numele de câteva ori așa cum ar spune ceva frumos și nemaiauzit despre mare. E frig. Într-o zi moartea mă va primi ca pe un organ vital. Fereastra dă spre Apus. Și nu se mai vede nimic altceva.
058
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
388
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Lavinia Micula. “fluturele voaierist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/jurnal/14074837/fluturele-voaierist

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEP
Frumoasa regie interioara. Vitala as spune in circumstantele date.
0
@valeriu-d-g-barbuVB
Distincție acordată
Valeriu D.G. Barbu
când ochii se privesc în ei înșiși, dezghiocând mirările presupuse interzise sau inexistente, aproape trei ceasuri pe ,,masa de operație,, cu iubiriile aluzii și apusul dinspre biserică... iese poemare
frigul totuși și nimicul crescând plus lipsa unui organ morții îmi mută ideea dinspre ,,flirt,, spre ceva mai subțire decât bisturiul acela
fluturii pot fi deci și ostili
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
care te ține în suspans. o poezie în care senzațiile lucrează. autoarea stăpânește fiecare stare, fiecare moment. ce simte, cum simte un om înainte de operație? câtă neliniște îl tulbură înainte, ce-și imaginează, ce-și amintește, ce gândește? scenariul este delicat condus. fiecare pas insinuează atât cât trebuie și fiecare pas are poezia lui. nu exemplific, aș toci grația acestor versuri.

ai fost pe mâinile bune ale muzei, Lavinia, te felicit!
0
@dan-petrut-camuiDC
Distincție acordată
dan petrut camui
mie îmi place!
0
@lavinia-miculaLM
Lavinia Micula
mulțumesc fiecăruia în parte! De data asta în gînd.
0