qasman

Daca as fi cu adevarat poet As fi ingrijorat pentru dumneavoastra Si mi de pare ca e corect sa nu va iubesc Dar uite ca aici intervine o intrebare Dumneavoastra sunteti sau nu

Si ce frumoasa era ea Si gandeam si gandeam Si o iubeam si ea Si ce frumoasa era Si ma gandeam la ea Si ea la ea Si eu ma gandeam la mine Si ce frumos eram eu Si ce frumoasa era ea Dar nu spun

Invataturi chino-strategice pentru catelusi obraznici Fii cuminte catelus Ca de nu Te dau la rusi Sau mai bine la chinezi Sa te faca cu orez Daca o sa fii cuminte Te fac Poate

Cea mai buna poezie a mea E despre o floare Care moare Si dumneavoastra Trebuie sa fiti De accord ca Nu e iubire E o rugaminte Pentru poeziile Pe care le voi scrie De azi

Ce sintem astazi Sau nu sintem Vitezele prin univers Cauta sa schimbe mersul Dar le-am spus , maistrul mi-a spus ca nu pot merge mai rapid decat lumina Si ei cred invers ! Eu merg azi foarte

poeziilecarelecitescinparteastangaepe deuncretinismnotoriu nucasfivunpoetdarele mandeamnasacugetlaunu decesanufimconcreti?! eonulitateinviatanoastra iubindceva cineeunu? nueasa? danu

Iubita mea-i cam comunista… Cand vine seara si e trista Eu ii soptesc cu glasul stins : Vreau ca sa te fac iubito Fericita In ritm puternic, comunist Dar nu ma lasa impotenta Sistemului

Cind vrei sa dai afara toate curvele toti ilotii Nu-ti ramine de facut decit sa-i aduni pe toti la teatrul de vara Si Sa rizi pina nu mai poti de curvele si ilotii de ieri si de azi. Maestre mitica

stau in aceeasi casa cu nietzsche si kant vad aceeasi lumina a zorilor cu zola si voltaire citesc aceeasi poezie cu bacovia eminescu rimbaud si baudelaire. ascult aceeasi trista tristete zi de zi si

Inlantuite mese am vazut asta seara Si scaune la fel In ce republica traim Imi vine sa-i chem Pe comunisti La nevoie E tudor gheorghe Sau maria raducanu Si tu vrei sa fiu cuminte Nu se poate !

Nu mai scrie nimic toti stiu orice mi-e greata de ca sa va zic aceste plecam in liniste absoluta si dupa aceea e o mare neintelegere e la fel cum a fost la inceput. Big bangul stiu unii despre el si

Ce legătură are Natalie Wood(Rebel fără cauză, Splendoare în iarbă, Poveste din cartierul de vest) cu Wagner?! A se vedea filmul Şacalul?! Cea mai bună lume dintre lumile posibile, a lui Leibniz,

Poeţii au plecat din oraş Teratr balşoi nu a mai venit E târziu şi e trist în oraşul nostru Mă gândesc la ai noştri Cum sunt poligloţi şi simt îndărăt Cum poate fi cunoscut un metru Li se pare

Ascultand din nou Rinocerii lui Ionescu, finalul cand iubita sa se transforma si ea in rinocer si el nu poate fi rinocer, dar nu din cauza sa ci fiindca rinocerita nu-l atingea si ramane singur nu e

No, No, No dupa cum spunea cineva celebru, concluziile nu sunt suficiente, cartea poate fi chiar eludata, daca nu ar fi magnifica raman imaginile de pe copertile, de asta data, bine alese,

Scrie pe masa cu figuri rotunde De unde vin alunecînd în sus Danţuri de bresle fără urme Ajunse mai tîrziu în ceas Că trece o maşină la chindie Cu mers de melc şi gînd de vierme Timpul întors

Nu ne știm dar vă iubesc foarte mult literatura s-a dus cuprinzând patimile ce se arată oricând cum spun cei vechi. Nu de aici ci întotdeauna de dincolo de unde pleacă furtuna pe care o

In iatacuri de viata ti-ai curmat Universul cu flori venite degeaba Intre nori sta principiul nestapinit Al fizicii si aritmeticii pe care o cunosti Aici e diversa umanitate cu flori

Orasele luminii din anii de demult incearca ca sa scrie Ce nu s-a mai vazut si fuge ca o umbra pe hirtie penita Care nu s-a mai facut caci fuse muritoare ca noi acesti Si din pridvoarele caselor

În vara noastră cea fugară Un limped gînd mă străbătu Cu arcul lui Ulise în Penelope Și nu veni și nu se mai făcu În vecii cei vestiți de pe aproape O carte stă pe geana neînchisă Cu pintenii

Ce beție ce beție Străzile-au plecat pe drum În pustiul din vecie Tu frumoaso cânt-acum Cântecul l-am adormit cu o cupă de mihlin Nebunească parodie Să trezești la viață mortul cu

E toamna azi o întîmplare Cu flori de crizanteme Și cu rugi ce pe picioare Se usucă cînd calci Nu s-au schimbat Nici porumbelele Din margine de drum Din care guști amar Nu te gândi la

În vara noastră cea fugară Un limped gînd mă străbătu Cu arcul lui Ulise în Penelope Și nu veni și nu se mai făcu În vecii cei vestiți de pe aproape O carte stă pe geana neînchisă Cu pintenii