qasman

Nu mai scrie nimic toti stiu orice mi-e greata de ca sa va zic aceste plecam in liniste absoluta si dupa aceea e o mare neintelegere e la fel cum a fost la inceput. Big bangul stiu unii despre el si

poeziilecarelecitescinparteastangaepe deuncretinismnotoriu nucasfivunpoetdarele mandeamnasacugetlaunu decesanufimconcreti?! eonulitateinviatanoastra iubindceva cineeunu? nueasa? danu

Inlantuite mese am vazut asta seara Si scaune la fel In ce republica traim Imi vine sa-i chem Pe comunisti La nevoie E tudor gheorghe Sau maria raducanu Si tu vrei sa fiu cuminte Nu se poate !

Iubita mea-i cam comunista… Cand vine seara si e trista Eu ii soptesc cu glasul stins : Vreau ca sa te fac iubito Fericita In ritm puternic, comunist Dar nu ma lasa impotenta Sistemului

stau in aceeasi casa cu nietzsche si kant vad aceeasi lumina a zorilor cu zola si voltaire citesc aceeasi poezie cu bacovia eminescu rimbaud si baudelaire. ascult aceeasi trista tristete zi de zi si

Poeţii au plecat din oraş Teratr balşoi nu a mai venit E târziu şi e trist în oraşul nostru Mă gândesc la ai noştri Cum sunt poligloţi şi simt îndărăt Cum poate fi cunoscut un metru Li se pare

No, No, No dupa cum spunea cineva celebru, concluziile nu sunt suficiente, cartea poate fi chiar eludata, daca nu ar fi magnifica raman imaginile de pe copertile, de asta data, bine alese,

Nu ne știm dar vă iubesc foarte mult literatura s-a dus cuprinzând patimile ce se arată oricând cum spun cei vechi. Nu de aici ci întotdeauna de dincolo de unde pleacă furtuna pe care o

In iatacuri de viata ti-ai curmat Universul cu flori venite degeaba Intre nori sta principiul nestapinit Al fizicii si aritmeticii pe care o cunosti Aici e diversa umanitate cu flori

Scrie tu despre toamna cu intunecari Eu nu pot spune decit despre libertate mi-e greu si despre dreptate sa spun ceva filozofii ucisi cu cucuta acum mii de ani nu stiau despre aceste decit putin

Paznici curcanilor rotunzi flacari inaltatoare Strabat argintul innoptarii cu un glas de demult Ard tot ce vad imprejur mai putin cumpana vietii Strinsa in brate de moartea adusa de visele

Colind de zi e înălțare O căutare de alean O închinare de albastru Colind de noapte e destin. Cu steaua în mîini am plecat Am prins-o de pe calea de lapte Cînd cădea în neant. În mîini am

Ninge cerul Zăpadă albă Albastru În culori Anotimpul în culori soarta în culori viața bucurați-vă așadar în culori visul în culori noaptea ninge cu zăpadă bucurați-vă așadar ca

Nu știe nimeni de unde vin Puțini vor ști unde mă duc Toți cred că știu ce am făcut Crîmpeie de cer le iau cu mine Și în minciună și pe tine Chiar dacă ai fost sau nu Ca un hoinar colind

poezia mea suna la cap cum vrea si discipolul si nu ascult cum luna se joaca in parul nostru in patemi e imprejur 0 boare de stele. cum te cuprind si te revarsa steaua aceasta e de

Constanta lui Newton= 6,6720 x 10-11 Constanta lui Avogadro= 6,022045 x 1023 Constanta lui Plank =6,626176 x 10-34 CA = 6 x CN/CP Unde : CA= Constanta lui Avogadro ; CN=Constanta

Dragostea adunata intr-o parte Prin natura revarsa invers Linga poarta stau impreuna cu pavel Infloare ziua o marie Cu ce – mi spune Si nu se intoarce . Dinspre luna vine Direct O raza

E Vară și ce cald Fete cu buricul gol Răsar din asfalt. Dansatoarele au fugit Din Angkor Vat. E Vară și ce soare Din vechea Sirie O fantomă e peste tot Efeminatul Elagabal Își pune

Din zarul aruncat pe masa verde a izvorit un trandafir Ce creste nu dintre picioare ci din ascunsul lui corbett. Impartirea cartilor e un moment desuet dar se dau peste tot Cu acelasi zimbet

Primăvară din greu ai venit La zenit e aceeași stea Ce ne cheama la ea Și ne iubește. Din colțul ierbii tale înmugurește un orb Se zice că mă sorb aduceri aminte. Pe aici nu e nici un corb

Se spune ca primavara vine din nou E doar o poezie ce-o cîntă poetul Fiindcă iarna din noi încă zburdă. A tras corabiile pe-un val Și așteaptă căpitanul semeț Să-i cheme la mal pe cei

Colindînd nebunesc prin cîmpiile argintii Deodată mă ridic ușor de la pămînt Și zbor nevăzut ca o pasăre peste nori. Plutesc pe deasupra lor așteptînd Să văd ceva nefiresc. Totul e însă

Din ochii lui închiși străbate pînă la poarta zorilor O pasăre de nedescris colorată ca paginile cu eroi Din cartea de istorie a patriei noastre. Se apleacă în jos și cu blîndețe culege un fir