Poezie
Ascuțitorul de pene
1 min lectură·
Mediu
Din zarul aruncat pe masa verde a izvorit un trandafir
Ce creste nu dintre picioare ci din ascunsul lui corbett.
Impartirea cartilor e un moment desuet dar se dau peste tot
Cu acelasi zimbet impartial de menuet jucat in citi vrei tu.
Hu hu la masa verde e o bufnita rozalie ce cinta cu glas mieros
O melodie pe care-o asculta cineva pina durerea i-ajunge la os.
Cu zarul si cartile vechi nestiute se desfata o curva batrina
Ce odata a fost primadona la teatrul de vara fara de rost.
In cuibul de nobili a patruns fara veste un om nepatruns
De neobositul noroc si se roaga pentru o singura dama.
Ea vine si il roaga sa-i toarne o gura de ceai in paharul de-argint
Uns cu gainatul de zina de la petrecerea din ajun.
Ce tinar fara prihana se uita-n oglinda acum si nu vede-n ascuns
Caci e fara stiinta de sine si nu cunoaste lumea deajuns.
La jocul cel mare nu va mai fi chemat strigarea demult s-a facut
Si lui i-au dat o calimara si-o pana pe care in taina pentru el o ascut.
023.838
0
cărțile nu par tomuri
că verde cu roziu dă bine cu fundal de galben din \"aproape miere\" pentru că:
teatrul fără de rost se joacă fără spectatori
zânele tocmai își găinâțează așteptacii!
și pana o ascuți
o ascuți
ho,
ăla e degetul!
(pene în italiană e ceva care ascuți în lipsa zânelor!
Ãi, nu te prinde cu rău,
îmi place râca!
da nu gâlșeava!
cu stimă
VDG