Poezie
rămas bun
1 min lectură·
Mediu
Colindînd nebunesc prin cîmpiile argintii
Deodată mă ridic ușor de la pămînt
Și zbor nevăzut ca o pasăre peste nori.
Plutesc pe deasupra lor așteptînd
Să văd ceva nefiresc.
Totul e însă limpede și foarte clar
Transfigurat de imagini de sus
Alunec ușor înapoi pe pămînt.
Pasul e greu argintiul sclipește la lună
De la iarna aproape îmi iau rămas bun.
001.342
0