qasman

Dintr-o lume jumătate e neînțeles Cum privești invers te cunoaște La alfa și omega e tristețe în jur Vino și vezi adevărul pur mai tîrziu Acum scriu despre șoapte Pășește încet scrinul negru

Oceanul nestinsei iubiri se înfoaie pe marginea lumii Scîrțîie pe dedesubt coloanele adevărului mut aberant Pentru gîndirile puse în patul lui Procust cel vesel. Se plimbă prin eter o ceată de

Despre iubire nu vreau ca să spun Zic inperpetuu despre o zidire La ceasul morții din ajun Pendulele bat la porți cu un ceas Din răsărit te privește o lună Margaritarele au rămas pe

Romantica efervescență se gudură pe lîngă umbre Șterse de privirea călăului cu negru de miner Alunecă pe lîngă lună cuvîntul spus încet stingher Cum caută în fundul lumii nespusul adevar de

În vinul de noapte e o poveste Spusă de oameni stingheri Ce-și poartă destinul pe corzi Clapele clavirului sînt la vedere Inamicii visului ascunși în poveste Trimit cîntece desuete spre

Constanta lui Newton= 6,6720 x 10-11 Constanta lui Avogadro= 6,022045 x 1023 Constanta lui Plank =6,626176 x 10-34 CA = 6 x CN/CP Unde : CA= Constanta lui Avogadro ; CN=Constanta

Bizantul cel sfint e de joaca Byron palicarul pierdut Schimba nota de sus Beethoven doar cinta. Sumbre walkure eroul Nu e pierdut e doar mort Pe cartile de literatura. Cum cad cartile de

Batrini peliastri cuminti scriu poezie Parintii cu frati nu ii doresc Alegorie crepusculara de miriade Apostolul Ioan de schizofrenie. Eminescu cu Blaga Closca cu Crisan si Horea Ne

poezia mea suna la cap cum vrea si discipolul si nu ascult cum luna se joaca in parul nostru in patemi e imprejur 0 boare de stele. cum te cuprind si te revarsa steaua aceasta e de

Vechi in cele spuse cu un lucru marunt Se intorc si ne roaga sa ii iubim Cei ce nu se intorc. Unde v-ati dus umbre batrine In ce loc ati apus ? La rasarit e-o pasare dulce Ce sta in luna

Din ochiul peștelui închis O lacrimă-a căzut pe iarbă În zori cînd a întins piciorul fin ca să adoarmă. ....................................................... În nepătrunsul de Iarnă

Adacadabrante ecoouri în zenit sună la fel Te întorci cu un miel de la Paște Pe ulițe cu glodul pînă la gît se răsfrîng Ultimele ulcioare cu vin în oglinzile sparte n-ai ajuns nicăieri ești

O teamă nebună de frica de toate Așteaptă să intre în lucruri visate. Lînga luna albastră e-o vale. Alunecă din dealul cu cruce O nălucă și se duce să vadă Valea din luna albastră. E

Dragostea adunata intr-o parte Prin natura revarsa invers Linga poarta stau impreuna cu pavel Infloare ziua o marie Cu ce – mi spune Si nu se intoarce . Dinspre luna vine Direct O raza

Cu două cuvinte am venit înapoi Din nimic din neant Și mai am pentru voi Din acestea multe O sumedenie. Unesc galaxii cu prietenii mei Și stau alături de peliaștri. Nici nu vă închipuiți

Greierii au cîntat de la poarta închisorii la altar Pe drumul filosofului pe care amîndoi îl știm La ora cinci nimic nu s-a întîmplat. Un fulger un geamat un semn ar fi schimbat Destinul unui

Nu mi-am pregătit nimic de spus fiindcă nici nu am Un discurs distonant totuși am să vă spun Nu e nevoie de a înțelege prea mult. Ce dacă frazele n-au filosofii alese și cuvinte mondene La

nu ninge, e-o boală în lume să scoatem toate înghețurile din noi și să pornim din pămînt spre cer o zăpadă. e senin, dar din noi să facem o smoală de nori cu întunecările noastre. și

Căderea zeilor mă doboară e wagner prietenul celor singuri și în adevăr e o boală de care nimeni nu va scăpa… Adevărul e bolnav și el ce crezi domnișoară? Cum se vor alinia în justiție

Din pricină că chera mu nu mă iubește Am să fac din nou o crimă la limba română. Cu gîndul liber am să prind de toartă Toate fetele de zahar ale Domniei voastre Și o se le duc în Gibraltar

E Vară și ce cald Fete cu buricul gol Răsar din asfalt. Dansatoarele au fugit Din Angkor Vat. E Vară și ce soare Din vechea Sirie O fantomă e peste tot Efeminatul Elagabal Își pune