qasman

Din zarul aruncat pe masa verde a izvorit un trandafir Ce creste nu dintre picioare ci din ascunsul lui corbett. Impartirea cartilor e un moment desuet dar se dau peste tot Cu acelasi zimbet

Din zarul aruncat pe masa verde a izvorit un trandafir Ce creste nu dintre picioare ci din ascunsul lui corbett. Impartirea cartilor e un moment desuet dar se dau peste tot Cu acelasi zimbet

frumos e gîndul cînd iubești o fantomă zglobie ca zînele iele cînd zburdă goale în zori prin rouă. frumoasă e viața cînd te uiți pe fereastră și vezi o floare și-i simți in vine înflorirea

Se iroseste pe linga drum pestele scump ce atirna la soare Pudrat cu stele de argint pare si mirosul trazneste in jur Pe o sirma de la tractoarele de demult cu balotii de paie Plasele puse la

Primăvară din greu ai venit La zenit e aceeași stea Ce ne cheama la ea Și ne iubește. Din colțul ierbii tale înmugurește un orb Se zice că mă sorb aduceri aminte. Pe aici nu e nici un corb

Un ied a mai cazut sub cutitul macelarului singeros Ce-si sterge sudoarea din frunte din ce in ce mai des. A obosit de atitea singerari de atita sudoare pe pleoape Si de mecanismul turbat ce-l

Glasurile eroilor mute razbat peste munte La trecatoare sta leonida tiranul cu trei sute. Un rind de bazalt au facut nu din scut Ci din frunte in frunte si nu credeau In victorie dar nici in

Avem și la Paris Motto: “- Ei, acuma, mai du-te pe pământ și te mai plimbă.” Caragiale – Partea poetului Matușa Tamara, a eroului

Actinic afloriment afidavit ambetant Bulversează biocorul branhiozaurilor bricoleri Ce cabotează cu campimetrul comprehensiv Denigratoare determinare detersionantă Elegiacă eclectică

Se spune ca primavara vine din nou E doar o poezie ce-o cîntă poetul Fiindcă iarna din noi încă zburdă. A tras corabiile pe-un val Și așteaptă căpitanul semeț Să-i cheme la mal pe cei

Cineva ascuns îți poate lua într-o clipă Tot ce-ai avut. Îti poate lua casa îți poate lua glia Dar nu-ți poate lua niciodată vina De a fi înțelept cînd nu trebuie De a fi drept cînd

Peste interioare de gheață au finisat Au lustruit și au dat cu vopsea Măreața sală ce strălucea. În mijloc au pus o statuie de gheață Și au atîrnat de ea coroane de gheață Și în lumina polară

Am făcut mîncare pentru mine și pentru fiul meu Am facut mîncare pentru toți frații Pentru mama mama mea și pentru tatăl meu. Un gînd mă ucide invers cum strigă ei În ucidere de frați nu e

Dorm pe aici cîntece mici de patrie spuse De un nevăzut cu picioare în văzduh Se apleacă peste carte și mușcă din litera h Imaginare ocoluri în soare la cald îi dezbracă Și singuri cu suflete

Citesc pe alexandri cu o voce de shakespeare Pe corydon cu aceeasi voce maiastra Si pe baudelaire singular cu aceeasi voce. Pe blaga ca pe balada nestinsa a mioritei Si pe brincusi nesfirsit ca

Păru-i moale pe capul verziu se răscoală La pale de vînt pustiu și nu-nvie. Din ascunziș mă uimeste cu rîsul zglobiu Și știu că se uită la mine. Adormită pare doar ea zburdă peste

Scrisul s-a oprit pe pagina dinainte De azi dragii mei nu mai am cuvinte. Dau pagina înapoi și din 2 in 2 E cîte un cuvînt viață și cîte unul moarte Așa dragii mei nu se mai poate Moarte e

Vecina mea de la parter mă urmărește toată ziua Dar eu ca un drac urlu prin gura ei în fiecare seară Cînd doarme și atunci toate păcatele mi-s spălate. Vecina mea de la parter e cam bătrînă și