qasman

Pare imposibil să ajungi atît de sus și să cobori de acolo E imposibil să urci așa de sus și să cobori de acolo E aproape imposibil să urci fără să știi că nu mai poți. Ce întrebări fără noimă

Între a spune \"NU\" ca Ionescu si a zice \"DA\" ca Iliescu, s-a creat de \"l\'histoire\", fara sa vrem, un compromis. E acelasi discurs pus pe alte placi! Ce este aceasta uniune europeana? o

Figurile țăranilor în hora turbată ca-ntr-un carusel bipolar Se mișcă în ritmul fanfarei dintr-o parte în altă parte. Saltă picioare în sus nu de bucurie sau jale Ci de ritmul drăcesc al

Căderea în incertitudine o boală a mileniului 3 Apasă din greu pe umerii celor din milenii trecute. Cu uimire descoperită în lumea cea mică Au zvîrlit-o ca pe-o cometă în lumea cealaltă. Și

Ideile muritorilor nicîcînd nu vor muri Căci ele zi și noapte nu sînt ale lor Sînt ale peliaștrilor sosiți dincolo de ei. Amarnice minți vor să cunoască totul Și necuminți își încearcă

Viața e peste tot mai puțin o șoaptă De neînțeles devine aproapele cînd E departe. Cuvintele se apropie la tot pasul Cînd din Univers în fiece clipă O cometă cade. Picuri de ploaie și

Cind vrei sa dai afara toate curvele toti ilotii Nu-ti ramine de facut decit sa-i aduni pe toti la teatrul de vara Si Sa rizi pina nu mai poti de curvele si ilotii de ieri si de azi. Maestre

Din ochii lui închiși străbate pînă la poarta zorilor O pasăre de nedescris colorată ca paginile cu eroi Din cartea de istorie a patriei noastre. Se apleacă în jos și cu blîndețe culege un fir

Din ochii lui închiși străbate pînă la poarta zorilor O pasăre de nedescris colorată ca paginile cu eroi Din cartea de istorie a patriei noastre. Se apleacă în jos și cu blîndețe culege un fir

Ce pot sa zic despre Iarna aceasta E o Iarnă frumoasă Cosînzenele au venit și colindă Lîngă fereastră. Ce pot să vă urez în Iarna aceasta E o Iarnă frumoasă Bucurați-vă de primăverile ce n-au

Am uitat ce aveam de spus Ordinar nu e nimic mai mult E doar o întîmplare ce se-ntîmplă Aici sau în alt loc. Peste toate răsare o stea Ghemuită și ea de frica Marilor astre. Străbate ca un

Nu te-am văzut de doua ierni jumate Dar cînd ne-am întîlnit tu mi-ai cîntat Iubirea de demult în șoapte. Piciorul tău ros în călcîi de multă departare L-am mîngîiat cu razele de soare. Cu

Am plecat de acasa cu un zar la mine Pe care-l învîrt in palmă și cade pe orice parte Cum vrea Dumnezeu. Aștept iubirea să-mi vină cu zarul in mînă Dau dar nu ma despart niciodata de

Am trecut de anul 2000 cu uimire Ca un vagon de lemne furat Printr-o haltă de țară din Bărăgan. Și uite fratele meu ce-am ajuns Eu un biet funcționar la stat Și tu sufle(u)r la Teatrul

Cînd te-am văzut pe strada principală, Tu semănai c-o dulce boală De pe trotuarul prăfuit, cînd se scurge La canalul de fier o mare de vin. Toți copii străzii se-ațin să prindă o picatură Din

Aristotel, copilulului Alexandru, zis, apoi, și cel mare, I-a dat un cal lăsîndu-l singur lîngă Indul necunoscut. Newton, împreună cu Voltaire, l-a sculat în Picioare, pentru raspuns, pe elevul

Speranța-n oaie n-a murit Așteaptă ciobanul să-i vie Cu fluier de os înverzit Cînd se ridică din glie S-o mîne spre cîmpii de baladă Cu curcubee în zare Cu izvoarele line la poale Iar el

Ecvestru privește peste zări strămoșul cu paloșul ridicat La picioarele lui dezbrăcat cu rîsul amar stă robul său Privind nu în sus ci în jos la bănuțul de fier aruncat De cel ce nu priveste decît

Întors încă o dată dintre nori Te-am mirosit la subsuori Și miroseai a turtă dulce. Plecat în mările întinse Venind la tine m-ai primit Cu pîine coaptă între pulpe. Cînd m-am întors și-a

În orele ce urmează, O să-nvățăm la Gramatică, Dragi copii, Niște lucruri fantastice despre Timp. Nu chiar aceleași ca la Astrologie, Pe care o sa le învățăm, Dragii mei, Abia mîine. În

Plouă și e cald e iarnă Ceva s-a schimbat… Plouă de 15 ani Continuu Ai putea crede că E mereu toamnă. Dar nu... A venit primăvara Cu ghioceii albi A trecut și vara Cu cireșe amare A

Cometele s-au despărțit de univers Peste esențe cade-un vers Curînd eternul înțeles Este pătruns de găuri negre. Plutește în eter o lume fină De mici bucăți de ființe vii Ce se-ntîlnesc

La început de iarnă ce seamană în toamna aceasta A toamnă inventez cuvinte bolnave și le arunc în neant. Vindeca-se-vor la iarnă în gerul și crivățul greu Cînd alături de ele bolnav voi fi și

Istoria se scrie cu I mare Invincibil se scrie cu i mic Vara se scrie cu V mare Voința se scrie cu v mic. Democrație se scrie cu D mare Căința se scrie cu c mic Albastru se scrie cu a