qasman

Colindînd nebunesc prin cîmpiile argintii Deodată mă ridic ușor de la pămînt Și zbor nevăzut ca o pasăre peste nori. Plutesc pe deasupra lor așteptînd Să văd ceva nefiresc. Totul e însă

Din supa primară vacuum fals Răsărit-a deodată un imens cuceritor Alături de el stătea un umil sclav. Adam alături de Eva Moise alături de Hitler Spartacus alături de Caesar. Și urmară apoi

Problemele vaginului nu sînt puține Așa că m-am gîndit Să le abordăm științific. Prima problemă cu vaginul ar fi Că e prea puțin cunoscut Este după cum ne spun directivele măi tovarăși o

Ne-am întors de unde am venit Ne-am întors de unde am plecat Dar cine dracu le mai știe Mai cînta lautare–o poezie Că stăm aici și înghețăm de frig Și ce credeți voi copiii mei că ne

La noi in sat sînt fete mari Cu buze pline și imens conturate Cu mersul legănat și puțin înapoi Ce-au frecventat intens universitățile La berlin, la madrid, la paris și istambul. dar noi

Ehei, se duc și nu mai vin din trecut Cum se întorceau de la război frații aleși, În oricare zi e noapte și nu am înțeles De ce cad frunzele de ce e toamnă Și mai ales de ce

În toamna aceasta ilară nu plouă Căci a plouat așa mult astă vară Și sevele ploii au secat. Nu vor fi încununări de virtuți Nu vor fi nunți ci va fi negreșit O mare nesocoteală va fi

Himerice albume visate de cocoși Cu gîtul strîmb întorși către comoară Strivesc în nopți văzute-a doua oară Gîndul la neființă cam grotesc. Urzesc din fire grele de la lună Un nezadarnic

Am trăit intens in viața dinăuntru Și intens în viața de-afară, Am dat cu piciorul la toate, La dragoste și la boală. Dar ce bine era înăuntru... Sînt încă viu ca să Aleg între lucruri

Niciodată in muzică nu s-a scris, sau compus, ceva mai frumos decit „assai meno presto” din simfonia a 7-tea de Beethoven. E o inflorire a florilor, divină, și glasul lor mă duce in

Cînd te-am văzut a doua oară stînd Mi s-a părut c-ai obosit Dar tu erai doar plictisită. Amanții-n poartă se sărută De dureroasa amintire Că mîine se vor întîlni. Mîine care vine greu și

Chiar dacă ți s-a spus nu pune mîna Tu continuă sa cauti Lîna și poate într-o zi te vei trezi lînga ea. Schimbarea de soartă e binevenită căci niciodata nu e ea adevărata Lînă. Ea mereu stă

pe bulevardul inimilor sfărîmate, se plimbă doua inimi noi, de visele deșarte, tinereți, ce-or plînge, mai tîrziu, apoi. pe bulevardul inimilor sfărîmate, au coborit din cer doi fluturi, în

patria e mama mea patria e tatăl meu patria e locul unde mă vor îngropa. patria e, fiul meu, sentimentul, de departe ce te cheamă, să te-ngroape uite aici, aproape, lîngă mama ta

între mine și voi e-o dragoste mare, o-ntruchipare de soartă amară, cuprinsă-n neant, și spusă aici, ce-ți apare suspinînd la gîndul cel greu, de-ntrupare, continuu. n-aș vrea sa mă-ntrupez

Să mă duc să cumpăr o bere Sau să beau din vinul de 30 de ani Să mă duc să-mi cumpăr un pachet de țigări Sau să mai fumez de la tine Inc-o țigară Așa o mare indoială De toate Oare se mai

Nici o carte nu e veche! e nouă cartea Creației Lui e nouă cartea lui Iov e nouă cartea lui Iosua a lui Avraam și a apostolilor săi A lui Isaac si David și întotdeauna cartea proverbelor și

imperfectă e marea si rîul la fel dar stau lînga valul ce ma ucide mișel și-mi toarnă în inimă un dar de soare răpus e zarea văzută de jos și nespusă la nimeni. lucesc de jos ca intr-o

disperare de tot ce se vede urmare la viață e peste tot principii de știință pretutindeni altare încununate cu flori in dimineață plîng cînd cade roua pe ele. cei blînzi de teama lor

la marginea livezii sub prun am stat o clipă și am cules de jos un singur fruct rămas de la ospaț o pruna dulce de-al toamnei glas strivită. prunule nebunule prunule gorunule cine ți-a

Luminile serii in penumbră lucesc Amanții bolnavi de tristețe Între stele departe sosesc. Impetuoase catedrale spre cer se înalță Pierduți in neant bolborosesc Cîntece fară urmare cei goi de