Calea ce se vede

Vechi in cele spuse cu un lucru marunt Se intorc si ne roaga sa ii iubim Cei ce nu se intorc. Unde v-ati dus umbre batrine In ce loc ati apus ? La rasarit e-o pasare dulce Ce sta in luna si plinge Iar la apus e limita absoluta A stapinului vostru. Ce veti face ? Cum va va fi ruga ? In interioarele voaste de gheata Un nimeni din circul ce poarta Un urs va ride imens. In vesnicul coloseum Sclavul ce lupta va fi invins. Dintre voi unul va fi numit Pentru scaparea cea din urma. Cunoasterea aceasta va va scapa Ci voi sinteti oameni. In circul imens ce va continua Alesul paseste intotdeauna singur. Umbre batrine v-ati inteles Cu tinerii vostri ? Ei cad si recad de aici inapoi Si nu vor deveni niciodata aceeasi. Nu e zi de plins nu e zi de jale E ziua in care am ajuns... Calea de mers e calea Ce se vede de la apus la rasarit E cea mai larga cale daca o vezi.