Abia vazut

Despre iubire nu vreau ca să spun Zic inperpetuu despre o zidire La ceasul morții din ajun Pendulele bat la porți cu un ceas Din răsărit te privește o lună Margaritarele au rămas pe strună Și cîntă balada lui Maria Rielke Nu e cintecul Penei Corcodușa E Francois Villon cu domnișoare La răsărit e de bine cînd pierdutele Doamne îi scriu poetului testamentul Aici e o casă de curve de unde nu ieși decît bătrîn Privește în jos și vezi Villonii răstigniti la răscruce Închinare magilor de litere care au dispărut Ancestrala foame duce poezia în absolut Demonii lui Dostoievski au dreptate Verhovenski fratii Karamazov și Lenin Apărut din povestea care nici n-a fost Soljenițîn cu fratele Ivan Denisovici Montesqieu la Ispahan cu prietenul Usbec Cunoscut de tovarășul Stalin împreună Cu Voroșilov și Troțki prieteni Lumea e vie și cere albastrul pe strună Sînt morți și nu se stie Tu unde pleci la apus sau la răsărit Villlon în testamentul mic sau cel mare Nu spune despre asta nimic Pendule-le bat ora tristeții lui Marquez Veacul ce vine e la fel de trist Vîntul căldicel abia văzut alunecă peste strune.