Mediu
Greierii au cîntat de la poarta închisorii la altar
Pe drumul filosofului pe care amîndoi îl știm
La ora cinci nimic nu s-a întîmplat.
Un fulger un geamat un semn ar fi schimbat
Destinul unui om și al întregii omeniri
În schimb l-avem așa cum s-a-ntîmplat.
Sămînța ce dădea să iasă dintr-un imbold
De fiară pură a ramas din propria-i credință
Să renască la ora cinci dar dimineață o critică.
Vînătorul de greieri se temea de lucrul în sine
Ce nu-l numea o vulva rotundă ca planeții știuți
Transpirația produsă de ea trebuie necesar înlăturată.
Picături de maduvă în creieri se urcă să pornească
La vale lumina venită nu de sus de-astădată
Ci din datoria profundă transcedentală.
Prin noumeni aleargă dar nu și prin lanuri de grîu
Unde greierii cei mai mari se adapă la rîu și cresc.
Marele Vînător a prins doar greierii mici.
Fenomene bizare scăldatul în ocean și alte fapte sumare
Au trecut în planul secund, greierii mari cîntă la geam
Presto din Simfonia a 7-a de Beethoven.
001492
0