qasman

Scriu astazi pentru sclavi cum vor vedea ei lumea Inamici sufletului lor nefacut de zei sa treaca Peste latitudinea lui amundsen la poluri de gheata Mincati-va ciinii voi ciini ca sa traiti

Cîntări de zîne ne ascund un glas Ce se împrăștie peste văi în apus Culege gîndul nestins o pereche Nevăzută din ziua cea dintîi. Ramurile în geam cu frunze brumate Bat priveghiului uitat de

Flori de gheață pe fereastră Nori pe cerul de albastră Peste toate în grădină Un izvor de noapte plină. Cerul adunat în stele Curcubee de lumină Lîngă floarea înghețată Un arcuș de

Paznici curcanilor rotunzi flacari inaltatoare Strabat argintul innoptarii cu un glas de demult Ard tot ce vad imprejur mai putin cumpana vietii Strinsa in brate de moartea adusa de visele

Ninge cerul Zăpadă albă Albastru În culori Anotimpul în culori soarta în culori viața bucurați-vă așadar în culori visul în culori noaptea ninge cu zăpadă bucurați-vă așadar ca

Colind de zi e înălțare O căutare de alean O închinare de albastru Colind de noapte e destin. Cu steaua în mîini am plecat Am prins-o de pe calea de lapte Cînd cădea în neant. În mîini am

Teoria marelui bang Sau marele bang comuni(st)tar Sau clopotele de la mitropolie Sau orice altceva Nimic nimic nimic nimic… Nimic nimic nimic nimic Nimic nimic nimic nimic Nimic nimic

Ficatii in mine se zbat ca doua pasari albe Cu ciocuri din otelul sulitei ce l-a strapuns pe Isus Si ma intreb ca-nfiecare toamna unde m-au dus?! Inafara e oceanul de eter de necuprins, iar

Lumina nu e caldă doar sufletul în ascuns Împrejmuiește cu iedere miezul Urcă în stele lumina rece de nepătruns Și-ntoarsă pe dos se profundă invers Oriunde e taina caldă ce-a fost Și va fi

Viteza gravitonului este de cel puțin şase ori mai mare ca viteza luminii.

Nu știe nimeni de unde vin Puțini vor ști unde mă duc Toți cred că știu ce am făcut Crîmpeie de cer le iau cu mine Și în minciună și pe tine Chiar dacă ai fost sau nu Ca un hoinar colind

Cu litere mici un portret nevăzut E dincolo de atingere Artistul e trist împreunat cu Circe Iliada l-a dus în Asia mică De care eroul nu auzise Artistul se urcă pe trepied Cîntecul în

Nu s-au pierdut imaginile toate Una din ele a ramas sa strige Ca visul celor fara de popas e viu. Nu scriu literatura e pentru cei ce nu inteleg Scriptura lui Ioan din hruba. Poe si

Grea e lăuta ținută în dinți Ca o garoafă iubitei seduse Împinsă de buzele dulci În seara lucrurilor ascunse. Hrisovul cu lacrimi pătat s-a deschis la litera neîmpăcată cu viața cu moartea

Urîtul nu e negru e invincibil Frumosul nu e alb ci e galben-maro Și-mpreună luminează de zi. Dormi la amiază străine cu noaptea În creierul spintecat de idei de iubire Pentru aproapele tău

Vai ce mici am devenit Subscriem determinismului Cu un strigăt de inocență Verdele cerului zboară În absolut împreună Cu Nietzche Villon e prea sfînt și cere O grațiere împăratului

Luna departe doamnă “Ce este adevărul ?” (Pilat din Pont) De obicei stau la masă cu toți prietenii Uneori cu cei pe care îi privesc cu indiferență Imaginea lor împreună în noapte e

Arta veseliei e tristă de pe meleag Cu plugul înhămat cu balauri Ară omul cu capul plin de motani. Vița de vie ce crește pe culmile norilor Lasă fructul să curgă bineînțeles undeva În Istorie

De Februarie cum sîntem azi O poveste cu zîne ne cheamă Ne e dor de Erolam cum spui Tu mamă Au urît cuvîntul tău de dor Imprecație de nedescris Galimațioase horsturi vergine Stau

O teorie (teoria corzilor haotice) Pe corzile unei scripturi e Utnapiștim Prietenul Ghilgameș a plecat cu Enkidu El Gahel face cercuri la polul sud Împreună cu Vishnu Dedesubt uneori e

Scrie pe masa cu figuri rotunde De unde vin alunecînd în sus Danțuri de bresle fără urme Ajunse mai tîrziu în ceas Că trece o mașină la chindie Cu mers de melc și gînd de vierme Timpul

Grija de piața cu oameni e tristă și apasă de la începuturi Aleargă neanturi și umbre peste greieri și sună aleanul din goruni fără zestre Trestia e moale cînd se leagană Lîngă copacul

Scrie pe masa cu figuri rotunde De unde vin alunecînd în sus Danțuri de bresle fără urme Ajunse mai tîrziu în ceas Că trece o mașină la chindie Cu mers de melc și tors de arahnidă Care a fost

Despre iubire nu vreau ca să spun Zic inperpetuu despre o zidire La ceasul morții din ajun Pendulele bat la porți cu un ceas Din răsărit te privește o lună Margaritarele au rămas pe