Cîntă cîntă moș bătrîn

Grea e lăuta ținută în dinți Ca o garoafă iubitei seduse Împinsă de buzele dulci În seara lucrurilor ascunse. Hrisovul cu lacrimi pătat s-a deschis la litera neîmpăcată cu viața cu moartea și neîndestulată de dragoste. Scrierile vesele cu arginți luminate Așteaptă degeaba mulțimi triste Să le aplaude. Ieșită zîna dintre versuri banale se așează să cînte Pe leagănul făcut de lăuta înaripată Ale cărei sunete neauzite se zbat între coardele mute. Nimic nu așteaptă muritorul valet Doar o treaptă din hrisovul cu litere uitate Un epitet o hiperbolă o rimă împerecheată. Cîntă cîntă moș bătrîn Și-o să cînt și eu cu tine De trecut și de mai bine Cum a fost cum o să fie…