Poezie
Urmare gindului de vara
1 min lectură·
Mediu
În vara noastră cea fugară
Un limped gînd mă străbătu
Cu arcul lui Ulise în Penelope
Și nu veni și nu se mai făcu
În vecii cei vestiți de pe aproape
O carte stă pe geana neînchisă
Cu pintenii ascunși în ghemotoace
De curpeni dulci ai clipelor trecute
Și se cuprinde în gemete stelare
O curcubee abia văzuta
In care-un cavaler salbatec
Bate cu pintenii de bronz
La poarta nedeschiselor solare
Domnite vesele s-ascund cind
Menestrelul cinta nevazut
Caci cavalerul lancea si-o ascute
Cind vrea sa-nvinga pe dusmanul
Pe care-n vis nu l-a vazut
Si nu mai poate sa-l sarute
Virtute tu in adevar astazi esti
Cu cucuta te voi ucide
Amantule atila te cuprinde
In dormitoarele italiene
El negru e la suflet ce vrei
Sa mai crezi e virtute
Nu minciuna tu iago
Esti tinar si vrei sa spui
Ca domnitele-nvara
Sint minciuni sint treceri de ele
De peste tot
Batista nu are nici o importanta
Compozitorul e mort
Tu esti negru si de la literatura
Nu am invatat azi nimic
Scrie de cintec nu-mi pasa
Vara aceasta e cea mai frumoasa
Si tu menestrelule vesel s-o cinti.
002457
0