Ghejan Andrei

Trebuia să fim noi mai cu moț și de data asta, adică să complicăm lucrurile. Americanii, de exemplu, fani simplificări până în măduva oaselor, egal (parcă să sublinieze chiar și prin limbaj

Una-i să te joci de-a ce știi, sau crezi că știi, și alta-i să orbecăi prin labirintul întrebărilor fără răspuns, mai bine zis prin hăul incertitudinilor, al presupunerilor în care ceața unui creier

Exact când îmi dezmorțeam crengile mai cu foc, întinzându-le cu un mare aplomb peste birou sub un oftat de ușurare, total neanunțată, se precipită și intră în umila-mi locație, aproape dărâmându-mi

Sunt absolut claustrofob la fericire și-oricât aș încerca, nu-mi iese să fiu 2”U” beral-vertură, banal aliniat la startul de iubire, o competiție uzată. ”Nimeni nu mă vrea” a devenit un epitet,

Când te bântuie trecutul într-o relație, devii parțial dezechilibrat, un saltimbanc într-o reluare ce se dorește a fi prezent. Cauzalitate. Un cumul haotic și obsesiv al amintirilor mai puțin

Deunăzi, având niscaiva trebăluială prin București și fiind destul de mult de alergat într-o zonă aglomerată, mi-am oferit o mică extravaganță și mi-am chemat un taxi. Nici nu m-am suit bine, la

- Bună Ioanie! Ce faci? - No... binie... - Mai intrat-ai pe Europeea ceea? - Da cum nu... numa ce-am ieșit - Ceva noutăți? - Da cum... se tăt parafrazau unii p-acolo - Tăt așe, îi? - Ba nu mă,

În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda e umbra... În palma de piatră, ce plutește pe apă, stă și privește ochiul lui Ra. Dreapta fiind, o vedem ca fiind stânga; În stânga ghicim. Atâta

Nu poți mai mult, știu... te-nțeleg Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult și-am dreptul să aleg: nu pot să-l mai ascult. Cândva eram ca tine Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai

N-am crezut niciodată că poate exista vrăjitorie, magie reală, paranormal, sau mentalism, nici hipnoză. Asta până s-o cunosc pe IVY și oglinda ei ”YVI”. Exista în ea o dublă personalitate? O ființă

Ne-am întâlnit la Cannes. Ziua în care am cunoscut-o printr-o împrejurare fericită, a fost momentul în care totul pentru mine s-a transformat într-un regret. Regretul că nu eram mai tânăr. Fusesem cu

Astăzi, poate mai mult ca altă dată, m-am diagnosticat cu sindromul întrebărilor... fără răspuns. Dacă ar fi să admitem că spiritul nu moare, așa cum înțelegem noi conceptul de moarte, ci suferă

Eu sunt unu, Tu ești doi, Care vine mai apoi? Competiție de vrei, El e doar pe locul trei.

Mi-am pus mereu întrebarea dacă aș putea vreodată să scriu despre un subiect atât de greu. Oare există chiar ”nimic”? Să presupunem pentru început, așa de amorul artei, că există. Îl simbolizăm cu

N-am mai scris demult. Scrisul pentru mine e ca un monolog, capabil să mă scoată când și când din anumite stări idioate, un fel de povară cu care m-am învățat să trăiesc și de care, dacă vreau să

Draga mea, Pledoaria ta dezlănțuită, precum un tatuaj grotesc pe-o bucă asfințită, mă lasă rece... Ești ca un radio șanț, stereotipă, și nu-mi mai trece de fața ta

Se făcea că trăiam într-o seră, ca un acvariu întors. Cu toate că eram destul de izolați, sera ne proteja pe deasupra de toate relele. Nici măcar virușii ăia pe care îi aruncau periodic nu puteau

Mare Ce să fie oare? Zi și noapte dă târcoale, Numai noaptea îns-apare.

Adunate fac unul. La jumătate, unul, ridicat în sus, le spune pe toate când două, că vrei, sau că nu vrei, dau mai mult decât încerci să ceri cu trei.

Cum bine se știe, revoluția este începută de naivi, continuată de diversioniști și manipulatori, iar în final (*deși este un produs al tuturor) încape pe mâna oportuniștilor. Ne punem întrebarea dacă

Citeam deunăzi un preadistins domn, să mă inspir. Nu-i dăm numele, să nu pară că-i facem reclamă mascată, plus că s-ar umfla pagina de câte onorifice ar trebui să-i asociem prin propria-și atribuire.

Cică nu există stol de cuci. S-o crezi tu! Iote că niște vânători iscusiți le-au dat de urmă. Deghizați în tot felul de cocârdăi, cocârnaci și alte ovipare mai mult, sau mai puțin zburătoare în

Bătrânul șpan își puse amprenta cu degetul pe care încă și-l sugea pe mare blat când era singur. Vizibil deranjat de beculețul care-i număra pistruii de sub calota greșit dimensionată de un misfit