Blazon
Sunt absolut claustrofob la fericire și-oricât aș încerca, nu-mi iese să fiu 2”U” beral-vertură, banal aliniat la startul de iubire, o competiție uzată. ”Nimeni nu mă vrea” a devenit un epitet,
Aproape orb, rătăcit
În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda e umbra... În palma de piatră, ce plutește pe apă, stă și privește ochiul lui Ra. Dreapta fiind, o vedem ca fiind stânga; În stânga ghicim. Atâta
50+
Nu poți mai mult, știu... te-nțeleg Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult și-am dreptul să aleg: nu pot să-l mai ascult. Cândva eram ca tine Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai
3,4 la egalitate
Eu sunt unu, Tu ești doi, Care vine mai apoi? Competiție de vrei, El e doar pe locul trei.
Scrisoare deschisă
Draga mea, Pledoaria ta dezlănțuită, precum un tatuaj grotesc pe-o bucă asfințită, mă lasă rece... Ești ca un radio șanț, stereotipă, și nu-mi mai trece de fața ta
Mare
Mare Ce să fie oare? Zi și noapte dă târcoale, Numai noaptea îns-apare.
Desolidarizare
Adunate fac unul. La jumătate, unul, ridicat în sus, le spune pe toate când două, că vrei, sau că nu vrei, dau mai mult decât încerci să ceri cu trei.
Unei poete (foarte bună ritmiciană)
În fiecare gest pe care-l faci îți văd îndemânarea ... și mă provoci În draci, ți-aș arăta că știu și eu cărarea, dar nu pot pentru ca să poci să-ți umilesc talentul Prefac atunci ardentul în
Încotro?
https://www.youtube.com/watch?v=6IcHjP2hOgI Un simplu călător de lut, pasager străin în drum, despică noaptea cu-n suspin: „Mă simt stingher și neștiut, am pierdut tot ce-am avut... Ce am
Sublimare forțată: măști cu două guri
Mi-am pus peruca grizonată cu gânduri Idiotul din mine ar vrea să o șteargă, dar n-are pe unde ieși Ca un atu, îi fac loc politicos, deși conglomerăm o treflă aparent din struguri: o boabă – tu, o
Youcher
Văd în oglindă o vorbă măruntă Am citit-o pe buze Un fel de mim facial ne-nțeles Cărunt, îmi ascut un creion în gând și plusez: Desenez o iubită concavă Visez? M-adun într-o imobilitate ancestrală și
Altă eroare?
Te uiți în oglinda cu două picioare. Unul n-are. Nicio scăpare, sau deformare Nici, în oglindă, Nici în lumea mare.
Discromat
Am învățat să arătăm frumusețea fluturilor înfigându-le câte un bold în cap. Am învățat să împăiem amintirile privindu-le apoi de la depărtare pentru că țipătul lor e prea strident. Ne-am
\'Șa și (e)u
Un ochi în palmă, dureri oglindă sub o șapcă ponosită, Un ochi ascunde steaua surdă, îngrijorător de mică, La tâmplă, linia vieții e de pică, Mereu stângace, acum mototolită… Ce-a mai rămas în
Ba e, ba nu e
Mult, puțin, egal ce vrei, E formată cam din trei. O minte luminată Ar vedea-o de îndată.
Sextolet cu trei legato
Cum să iei din șapte una să rămână trei? Ce-ai putea să iei?
8-1
O! Ce veste minunată! De timp vorbesc… iată: Opt fac patru și patru-s una masurată
8
Pe la temelie Vine o solie! Vocea-i gravă, aptă Cere doar o cheie Pentru mâna dreaptă
”dioptrie -1”
Se spune că dragostea e oarbă... Ei bine, nu e... ce păcat! E doar prezbită sau mioapă și nu suportă alb în barbă Garantat Ca o minciună cu picioare scurte, Înfofolită în perdeaua iluziilor paietate,
Patru soprane
4(!) soprane Ceartă note(!!) după toane Ritmic diferite Medii și acute Aparent(!) în vrie Ce?(!!):
Vă propun două ghicitori
1. Dacă trei licurici Fac cât șapte licurici Unde e secretul? Ghici! 2. Mama la început, Doi oameni întorși cu liftul de la trei Oi cuvântătoare imediat după debut Urma, e o vacă care
Niciodată nu-i așa cum ar trebui să fie!
Iubito!... un fleac! Ne-am ciocnit din bărcuțe eșuate, Eu vâslă, tu colac… A fost un fel de leac: un „Bridge” în doi. Pică și spatie - Ia!... gata! ... Știu că-mi dai dreptate: o prostie de pus
Stâng, sau drept?
Ești superbă! …atât de frumoasă, încât aproape nu te mai suport… Mă chinuie perfecțiunea ta, mă macină mărunt, mă toacă: sunt terminat numai la gândul că m-ai lăsa să te iubesc o dată și n-am putere
Ofertă
Iubita mea la două capete, fatală Cerere-n gaură să pui de o royală De ceri o Damă, ofer un șase lângă Nouă, Așii serviți, ne lipsesc la amândouă. Ne vom zbârli pe limba pisicească după O
