Doi ardeleni

- Bună Ioanie! Ce faci? - No... binie... - Mai intrat-ai pe Europeea ceea? - Da cum nu... numa ce-am ieșit - Ceva noutăți? - Da cum... se tăt parafrazau unii p-acolo - Tăt așe, îi? - Ba nu mă, c-amu-s unii pe direct, alții pă din dos - Tulai! Pe față, așe? - Dapă cum? - Nu li rușine? - Cui? - Cu porcii cum stai? - I-o luat. - Tăți? - Tăți. - Și p-ăi de lapte? - Care de lapte (?), că n-o fost nici o scroafă - Erau mulți? - Din ce în ce mai mulți - Cine? ......... - Cânii? - -s betegi amândoi de la hămăiala aia cu ursu. Numa mâncă - Ce? - Le iau de la Mall - Tubat-au? - Nu-ș, că mi frică să m-apropii să văd - Au dat cu gaze de-alea? - Când? - Când cu porcii - Da. Mi-au fugit și oile - Ungie? - P-afară din curte, Dumniezo știe unde, că nu le-am mai găst. - S-or dus la verdeață - Care verdeață(?), că ce n-au tăiat ăia, au pustiit cosașii. - Da pisicile? - Le-am dat odată lapte de la vaca aia nebună, le-am zîs ” Mîn-cați!” și de-atunci n-au mai venit. - Ai o prună? - Am beut-o!... sîngur, când mi-o tăiat curentu - No, musai fă-mă să-nțeleg: cum Dumniezo faci bine, când ai pățit atâtea de-o săptămână de când nu ne-am mai văzut? - Ni colea, mă! : vezi câte ciupituri de țânțari am?... niciunul n-o fost de Nil.