Ghejan Andrei

Onorat de vizita. Hint!
\"_ _ _ _ _ _ _ _ _ \"
Singurele litere care in oglinda sunt la fel:
A, Ã, Â, H, I, Î, M, O, T, Ț, U, V, X, Y,
volta este o silaba din doua astfel de litere, care se repeta exact, deci: 1212_ _ _ _ 9=2!
Indiciu suplimentar: planta. reumatism.

Mulțumesc de trecere și semn Razvan

Iată cîteva nume celebre care ar putea să ne edifice mult mai mult despre hipnoză.
Din nefericire pentru cei care nu au știut, sesiunea lor la București a fost în Februarie 2018.
Cine este Freddy Jacquin?
Freddy Jacquin practică hipnoterapia din 1994.
De-a lungul carierei sale a ajutat peste 30.000 de clienți prin sesiunile de terapie private sau de grup pe care le-a susținut de-a lungul timpului.
Este fondatorul The Jacquin Hypnosis Academy, (cunoscut în prealabil drep UK Hypnotherapy Training College (UKHTC) ) și a format mai mult de o mie (1000) de hipnoterapeuți din întreaga lume.
De asemenea, Freddy este și creatorul unui program unic de parenting numit Potensharu care are scopul de a-i ajuta pe copii să conștientizez pontențialul minunat pe care îl au.
În 2010 a absolvit Masterul în Hipnoză Clinică al Colegiului Universității Saint Mary (St. Mary's University College).
Cine este Anthony Jacquin?
Anthony a intrat în contact cu hipnoza prin intermediul tatălui său și a realizat prima ședințăa de hipnoterapie în 1995.
Ulterior a căutat să învețe de la cei mai buni profersori din lume și practică hipnoza full time începând cu 2001.
Prin sesiunile sale de hipnoterapie pe care le-a realizat de atunci și până astăzi Anthony a ajutat mai mult de 5000 de oameni să își schimbe viața și să își îndeplinească visurile.
Din 2004 a început să susțină spectacole de magie și hipnoză cu ajutorul cărora a ajutat oamenii să descopere și să realizeze puterea extraordinară a minții umane.
Anthony s-a specializat în crearea unor programe unice în care unesc arta magiei cu jocuri ale minții și hipnoza generând astfel rezultate spectaculoase în rândul participanților.
Anthoy este autorul uneia dintre cele mai cunoscute cărți în lumea hipnozei, Reality is Plastic - The Art of Impromptu Hypnosis (Realitatea este Plastică - Arta Hipnozei de Improvizație) și susține traininguri și cursuri în întreaga lume.
De citit: ”Săgeata” +
Ted Jones PhD, “Cele cinci abilități de care pacientul are nevoie pentru a
face față fiecărei dureri cronice” +
+ Terapia cognitiv comportamentală (CBT) și Terapia de Acceptare și Angajare (TAA)
+ Sean MacKey, MD, PhD, șef al Diviziei de Medicină Standford –întreg cursul
+ dr. Roderick A. Borrie –Studii experimentale TAA
Reprezentative:
Thomas J. Purtzer, MD: traducere: ” ... hipnoza este precum o călătorie între starea de veghe și somn.”
Uri Geller , James Van Praagh (mentaliști): ”Transa hipnotică superficială este o stare de constiență modificată. Adica persoana hipnotizatăa este conștientă, însă are o stare specială: pe de o parte, este conștientă de sine, de prezența sa in mediul exterior, iar pe de altă parte, realizează ca are un contact neobisnuit de intim cu profunzimile lumii sale interioare. Aceasta poate fi accesată intuitiv, sau telepatic. Modificarea comporamentală este doar o rutină.”
Pentru inițierea în mecanismele intime de ordin chimic aș sugera: C.D. Nenițescu ”Chimie Generală” și ”Chimie organică” Vol. 1 și mai ales Vol. 2, Dumitru Săndulescu: ”Chimie Fizică”, precum și lucrări de specialitate a Acad prof dr. doc. Gheorghe C.Suciu, prof. Univ. Ghejan Ion, prof. Univ. I.Cuiban. Mă pot lăuda că pe ultimii 4 i-am avut profesori.

"Ea"

Exact! Felicitari dl Liviu-Ioan Muresan si multumiri pentru vizita!

Absolut corect! Felicitări!

Exact! Unul din motivele pentru care astfel de incidente nu au loc niciodata... acolo d.ex.
Pura fantezie.

Ati completat perfect aceste ganduri. Mersi de trecere si semn Razvan

Nici nu știu dacă trebuia să-i spun ghicitoare, sau rebusitică "primată", totuși niște indicii erau:
Zare! = Z are
Văd o = O
Mare! = M
Binoclu = Bi-no-clu = BI (NU, mă ajută)
E infinită = E in-(finită) = E
fără vârstă, iar ca expresie a unui om obosit, care se privește dimineața în oglindă, sunt:
ZOMBIE

Mulțumesc tuturor pentru străduință și vizite!

Cateva elemente ajutatoare, sper:
Zare!
Vad o!
Mare!
Binoclu!
E infinită!
... și o reflexie a oglinzii unui om obosit dimineața:)

Dl Nicolae, o interpretare interesantă, dar nu verifica indiciile si mai ales "setea" care este reala, nu de cunoaștere . O sa încerc sa ajut cu acest stil de interpretare rebusistic:
Ma uit! Deci "ma" dispare, sau "uit in", deci nici "in" nu mai e in decor. Sunt convins, cu puțin efort veți descoperi "marele mister":))
Cu drag, încântat de vizita, va rog insistați !

Hint! Încercați mici artificii rebusistice

O precizare! Cele de mai sus erau motivate de anumite atitudini de pe "Europeea", ca un fel de luptă disperată pentru rating-ul fals de care vorbeam. Respect "Agonia", tocmai pentru că așa ceva nu se întâmplă aici... și nici nu cred c-ar fi posibil, sau acceptat (de principiu)

E greu să fii luat în serios în ziua de azi. Din nefericire, sunt mulți factori interni și externi „ catalizatori concubini” care influențează potențiala recunoaștere. Ignorarea unora, sau altora, chiar și parțială, devine un inhibitor serios în cataliza procesului care teoretic ar trebui să fie (evolutiv) pseudo-liniar ascendent, dar, ghinion, de multe ori nu e. Oricum, condițiunea sine-que-non să poți exploata acest potențial e să fii bun în ceea ce faci și de cele mai multe ori nici asta nu e de ajuns, suficiența nu este îndeplinită.
Dacă de catalizatorii interni s-a tot vorbit, sintetizând pe scurt valoarea intrinsecă, pregătirea, cultura, cutuma proprie și nu în ultimul rând talentul fiecăruia, aș vrea să mă opresc și să aruncăm împreună o privire asupra catalizatorilor, sau inhibitorilor de tranziție (către externi) și să încercăm pe cât posibil să-i grupăm pe funcționalitate, fără a avea pretenția că i-am evidențiat pe toți. Unii îi știu, alții, nu. Nu știu în ce măsură voi reuși să fiu explicit, dar în speranța că voi ridica la fileu măcar câțiva importanți, să purcedem admițând de la început că fiecare focalizare, asimilată unei integrale duble, deci o arie oarecare, poate fi tăiată obiectiv cu o „mediană” reprezentând demarcația catalizator/inhibitor, mediana fiind un fel de „0” fără efect, zona punctelor în care mecanismul intervievat nu e nici catalizator, nici inhibitor. Interesantă este, de asemenea, modalitatea în care aceste componente interferează, realizând efectul propriu-zis.
Din motive de timp, astăzi voi încerca să dezvolt doar unul. Criticile (de orice fel!) sunt binevenite.
Atitudinea de principiu.
Definitorie, ca o semnătură a fiecăruia, rod al caracterului individual, atrage simpatii, indiferență, dezinteres, sau animozități care pot persista, sau chiar se pot amplifica. Se subînțelege că un caracter complex, plăcut, cizelat, prezintă la prima vedere avantajele inerente calității atribuite. Spun „la prima vedere”, deoarece numai ca subdiviză are efectul sigur scontat. Per ansamblu, mai ales la început, genul ăsta de „spirit” nu (mai) atrage suficient atenția. Apar întrebări evidente: cum? de ce? Paradoxal, normalitatea (pentru că o astfel de atitudine o putem considera normală) nu iese cu nimic în evidență. S-a banalizat, decăzând din drepturile ei firești. Practica demonstrează (creând totodată frustrări, justificate în opinia mea, în rândul aspiranților la mai mult) că nefăcând „valurile aferente și obligatorii” nu se poate depăși mediana de care vorbeam. Ca idee: ce ne place să privim? Un tablou cu o mare liniștită, sau o scenă cu o mare învolburată în care două corăbii de pirați își dispută întâietatea și exercițiul de forță? Altfel spus, trăim într-o lume în care negativismul atrage ca un magnet. Impropriu, este un compensatoriu pentru propriile energii negative pe care simțim nevoia imperioasă să le anihilăm, sau eliberăm, lăsând astfel pozitivismul altor surse să ne inunde, dându-ne astfel senzația de bine, manifestându-ne involuntar interesul. A fi diferit în exprimarea de orice tip, personalizat, presupune mai întâi să existe comunicarea. Comunicarea în care prin limbaj direct se refulează negativitatea atrage atâta timp cât nu ești implicat altfel decât sub formă de componentă rating. Iar rating-ul contează. Și aici apar interferențele de care vorbeam, mulțimile nefiind disjuncte, descurajând esteticianul de facto (artistul în sine), făcând loc e-urâtului, care este la putere mai ales într-o țară cu un nivel cultural sub mediu, sau cel puțin tulbure, plin de rejecții. Ei bine, asta ce-ar însemna? Să ne transformăm toți în niște răi numai pentru a fricționa normalitatea, favorizând audiența? NU! Asta e doar metoda săracului și chiar dacă o practici că nu ai efectiv încotro fiind împresurat de un mediu ostil, sau incapacitiv altfel, fă-o, dar cu limite peste care nu ai voie să treci. ECO devine motivat. Fuziunea cu elementele reale ale pieței vizând un rating cât mai mare se poate face și altfel. Cum? Investind, „intoxicând” auditoriul consecvent cu adevărata calitate pe care o poți impune numai astfel. Dar pentru asta îți trebuie un subsistem de promovare a ei. Extrapolăm. Indivizii din media care promovează strict pentru rating subcalitatea trebuie evitați, marginalizați pe cât posibil, și cu orice sacrificii de moment. Iar pentru asta îți trebuie echipă. E exclus să reușești de unul singur, în caz contrar devii un mic D.Q. luptându-se cu morile de vânt. Dacă nu ai resursele necesare, te zbați și le găsești într-un final la alții pe care îi faci pas cu pas să creadă în tine, dacă poți face dovada calităților, dar nu după propria apreciere subiectivă, ci a puținilor pe care se presupune că deja îi ai. Web-ul e un tester destul de important (de cele mai multe ori obiectiv), din care, cu puțin efort poți invăța multe în auto-evaluare, mai ales evitând propriile greșeli din trecut. Atitudinea în relația cu fanii contează enorm. Manifestându-ți necontrolat excesele de orgoliu, aerele de superioritate, prostia de fond, ignoranța prin supralicitare, etc, este o atitudine care nu va face nimic altceva decât va atrage în final disprețul, ridicolul și în cel mai fericit caz pentru tine hazul celorlalți. Ratingul obținut astfel e fals, un balon fâsâit. Se subînțelege de asemenea că trebuie să ai rabdare, vizarea „boom-ului” doar, nu trebuie luată în considerare decât sub forma accidentului fericit, norocului în sine și abaterea de la consecvență poate fi o greșeală majoră. N-ai voie să faci compromisuri, astea precis te vor trage în jos, chiar dacă nu pe moment. Atitudinea într-un asemenea caz lucrează ca inhibitor. Va veni sigur vremea când ți se vor imputa compromisurile de orice fel, fortuite, sau nu, și poate exact în momentul când nu-ți mai permiți deja asta. Dând dovadă de caracter permanent și în orice situație, chiar implicându-te elegant în diferite divergențe de opinii, etc. poți obține rezultate spectaculoase, iar plaja deasupra medianei e asigurată. Caută contradicțiile, implică-te, e posibil să dezvolți ceva bun. Înfrângerea de moment privește-o cu demnitate, ambiționându-te de pe urma ei. Dezvoltă-te continuu, în permanentă alertă la nou. Învață de la alții și din greșelile altora. Orice poate fi folositor exact când te aștepți mai puțin. Nu te modela neapărat după mediu. Încercă să-ți modelezi mai degrabă un anumit segment de piață după tine căruia să i te adresezi cu toată naturalețea ta, fără falsități inutile. Nu-ți impune personalitatea, lasă-i pe ceilalți să ți-o descopere. Gradul de transparență devine astfel implicit și parte a personalității tale. Catalizatorul începe să funcționeze. În momentul ăsta nu mai ai nevoie decât de curaj și originalitate. Modelul ți-l creezi singur, munca n-o privești ca pe o simplă rutină, ci un scop în sine și lași frâu liber creativității și pasiunii. Vei greși cu siguranță uitând multe detalii (așa precum o fac și eu chiar acum), dar asta nu trebuie să te împiedice să mergi mai departe, cu orice risc (pe care trebuie să ți-l asumi din start), înarmează-te cu credința și încrederea în tine că vei reuși. Atitudinea pozitivă de fond e decisivă. În final, de cele mai multe ori se verifică o chestie simplă: „omul ajunge acolo unde VREA și țintește să ajungă”. Fii atent doar ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să ți se îndeplinească.

Vă marturisesc cu tot respectul că m-ați pierdut la faza cu oaia, pe care, sincer, n-am înțeles-o (nu ca atare), ci în context. În micul meu eseu, aruncând nada oarecum în gol, cum bine ați sesizat, mi-am permis să vă citez tocmai pentru că mi s-a părut încărcătura nu numai valorică, ci și absolut originală, fiind un bun punct de plecare în extrapolarea ce urmează. Că am reușit, sau nu, să dezvolt ideea ("căluțul") din eseul dvs, e doar un unghi figurativ, personalizat și atât. Simt însă, la fel ca și dumneavoastră poate, că fiecare nouă scriere îmi face mâna tot mai sigură, iar pentru mine, în final, doar asta contează. Gradul meu de inteligibilitate, încă îndoielnic, mă face să fiu extrem de rezervat, fiind (mai ales în eseistică) nisip mișcător. Unul din motivele pentru care încă citesc tot ce-mi pică în mână și după cum observați, am preferințele mele. Vă numărați printre ele.

Superb. Din tușeuri aparent netangențiale, s-a conturat un adevărat tablou în care poți găsi orice, mai puțin indiferență. Iubirea, trădată, e la locul ei. Apa și focul sunt deopotrivă alungarea și chemarea, așteptarea și incertitudinea, zbuciumul și liniștea.
Cu drag,

Mersi de trecere și semn Mihai,... în general mă feresc de "...goașe" prea pufoase, îngrașă:). Sunt convins, cu puțin efort și naturalețe s-ar putea găsi substituenții care să nu afecteze ideea,
Cu drag,

Mersi de apreciere dl Barbu,
Cu drag,

"Senzația mea de Eu(Self) provine din imaginea pe care noi ne-o o construim pentru a ne controla comportamentul, adică de la un vocabular personal …. Atunci intervine limbajul. Limbajul se întoarce asupra lui însuși (*personalizat) și îi conferă acestuia atribute și putere..."
Cred, la fel ca si dvs, ca identitatea in final e rezultatul comunicarii, iar personalizarea e clar si o consecinta a limbajului, nu numai a atitudinii generale. De fapt, vad o relatie de incluziune intre cele doua.
Categoric, @ analitic, e dificil de ingurgitat, sau si mai greu "de disecat". N-am putere sa aprind "beculete", dar as face-o cu cel mai mare drag. Pacat ca altii nu vad asta... sau se fac ca n-o vad...

Alter Ego