Poezie
Și nimeni nu mai auzi vreodată de ea
1 min lectură·
Mediu
știi doar că viața mea e atît de simplă,
mai ales seara,
când se aud greierii și miroase a lavandă
cel mai bine
în patul meu, așa cum stau cu părul roșu,
buzele calde și pielea arămie și carnea strânsă bine pe oase,
ca și cum aș fi în casa piticilor,
care nu mai vin și nu mai vin odată acasă,
fără pâine și apă, fără strop de lumină,
fără nici un chef de altă lume sau
altă viață
te aștept și
știi că așa cum te aștept,
în casa mea curată și în patul meu alb și înlăuntrul meu catifelat,
așa nu am așteptat niciodată
pe nimeni
spuse albăcazăpada
cu un braț de lalele
în arșița zilei la un oarecare
colț de stradă.
057
0
F-
