Poezie
Dor de patrie
1 min lectură·
Mediu
Iarăși din suspin durerea încet să apară,
Pe veci lumina ochilor mei să dispară.
Acum,din al tău sîn bogat lapte să curgă
Prin văi și munți, raze solare să-l pătrundă.
Nu măiestria ta, doar soarta bîntuită,
Mîndri-mă-voi de tine, gîndul nu-mi te uită.
Doar dorul de patrie pieptul să-mi străpungă,
Nu războiul de peste rîu, ce pacea-mi alungă.
Te-aș cere de mireasă pe veci ca să te am,
Cu-a tale podgorii nopți întregi mă îmbătam.
Lîngă infinit reînvie-și libertatea
Speranța se ivește, dar oare cui să-i fie?
Rămăsășe-ți copii flămînzi și nedumeriți,
Ce caută pe al lor maică ani nedormiți!
Și ai tăi copii cu degetul îți arată,
Drumul tău lung cu viața însetată.
Și cînd cerul-ți strigă cu ploi și cu furtune,
Tu ești tare ca oțelul și cea mai mîndră in lume!
001.639
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Victor Markos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Victor Markos. “Dor de patrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-markos/poezie/14001594/dor-de-patrieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.