Calatorie

singurătate prinsă în mădularele trcutului
credința prinde în palme iubirea
speranța ramurile crude pe drumuri neumblate
iubirea așează în mănunchiul unui sărut de dor
neuitarea

o altă varianta, ai început să sintetizezi și acesta e un lucru foarte bun, ai cuprins momentele cheie din viata noastră.

am vrut sa cuprind viata in mai multe versuri, dar nu am putut. probabil mi\'e scurta si n\'am putut spune ce nu voi trai.

victor, poeziei tale ii lipseste tocmai poezia. sunt clare si frumoase sentimentele tale dar estetica textului tau este plina de pretiozitati care-l fac sa arate banal.
cu alte cuvinte poezia ta isi trage toate gloantele odata inainte sa strige cineva \'roll\' ca-n filmele western.

Eu stiu ce e aia simplitate in poezie, dar cred k tu ai exagerat-o putin[putin mai mult]. Si, vorba lui Claudiu..poeziei tale ii lipseste tocmai poezia, sau, mai bine zis, lirismul. Cred ca eul tau s-a pierdut pe undeva printr-un copac(ar fi frumos intr-un Tei).
Si cred ca ar trebui sa mai lucrezi putin si la elementele tehnice(stii, muzicalitate, ritm, etc, etc)-lucruri simple pentru un poet ca tine, nu?

cine a spus ca sunt poet? muzicalitatea exista chiar in versurile lipsa. le\'ai gasit?
am legat un hamac intre doua crengi de tei si am simtit ca lipseste ceva.
poezia nu\'si avea rostul intre singurate si credinta, intre speranta si iubire, atata timp cat eu,
\"poetul\", lasam viata sa se scurga din mine fara sa respir. exista momente cand credinta ti\'e departe si te consideri un ratacit,
cand speranta a murit si a tras si iubirea dupa ea.
am ales ca versurile lipsa sa le pastrez pentru mine. am ales sa\'ti legi trairile de \"versurile\" mele dupa cum doresti.
pentru unii viata se opreste la singuratate, pentru altii alearga spre credinta, dar cati dintre ei cred cu adevarat in ceva? asa ca foarte putini ajung la speranta.
si daca\'i mai injumatatim si pe acestia, se pune intrebarea - oare cati iubim cu adevarat?
completeaza\'ma!