un copil pentru artă
ăsta e tabloul final și cum ne scufundăm pentru el în toate limbile strigând după ajutor pentru că un regizor știe întotdeauna ce vrea apoi biserica apoi lipsa dumnezeului câteodata aș vrea să
din ochii mei
să luminezi în bezna lui și va fi singura ta moarte fără teamă fără nimic altceva fără iad și rai fără tot acest timp în care dumnezeu ne-a împărțit cu alți dumnezei nemurind azi în fiecare
timpul nu e dumnezeu
te privesc cu ochii mei și-mi aduc aminte de mine te privesc cu ochii mei cum te-am privit și ieri când tu erai singură la fel ca noi toți atât de singuri ieri iar când nu te privesc mă
spartul cerului
toate lucrurile din ochii lui sunt ca și cum timpul devine moarte și-am fost și-am tot fost și-am avut puterea asta a unui dumnezeu pe rând și ne-am lovit de pereții de lumina lui și-am
nimeni nu-și mai preface sufletu-n dumnezeu
încerc să dau o pantă abruptă acestui dumnezeu rostogolindu-l prin spaime prin moarte prin inima aceasta înălțată măcar pentru o clipă și-apoi să se oprească unde nu-i mirare în lumea asta unde nu-i
înghețând moartea
se taie dumnezeu în felii și nu se termină aici iar noi nu nu ne ținem de buci și nu ne îndreptăm gurile pe cuvinte nu femeie niciodată cu pula niciodată cu pizda mai ales cu futu-ți morții
titluri
iubirea iubirea poate fi cineva care intră cu picioarele în viața ta și calcă bine îți spune să te rogi nu contează cât de murdar o face el cunoaște iubirea se confundă cu ea el e iubirea el
enervantul dacă; If cu care
pe toate străzile noastre găsești mari poeți ca shakespeare eminescu atât de frumoși și ăștia și da pe străzile noastre sunt toate cuvintele cu care cu care poți șterge atât de ușor inima cu
the sound
și avem puțin timp bun cât suntem oameni și timpul ăsta nu e dumnezeu cât despre iubirea noastră e fățărnicie și vanitate e un borcan pe post de pușculiță un motiv rezonabil pentru care să
eu nu mă pricep
să se facă dumnezeu zic să se facă dumnezeu să-ți înmoi sufletul în carne să ștergi oamenii cu spatele cu fața cu întregul.
antidepresiv
ți se spune că poți alege cu cine să bei o bere cu cine să te fuți să vezi un film și că de fapt nu ai o viață de căcat în schimb nu ți se spune că te așezi mereu lângă același dumnezeu deși
toate posibilitățile
suntem singuri oricâtă dragoste am avea și asta nu pentru că nu am încercat nu pentru că nu ne-am putut imagina oameni sunt peste tot deschide ușa unei biserici deschide ușa unui bloc unei
bag flori în iad
dumnezeu a explodat în mine înghițind lumea asta de rahat și mă întrebați dacă eram singur dacă acum mi-e mai bine și dacă nu cumva m-am ars dar nu imaginați-vă dacă mama mea și dacă tatăl
rozul e roz
prefer o scenă porno în detrimentul cuvintelor barbie prin poezie și cred că izolarea asta e cea mai bună atunci când nu există alte sentimente atunci când nu există o altă luptă cu dumnezeu în
existare
trăim într-o lume a iluziilor trăim și ne ia dracu’ mă tragi de inimă eu de picioare de tot ceea ce sunt pare că nu suntem singuri chiar dacă suntem singuri și ne spunem ușor dumnezeule avem
nebunia mulțimii
aproape că mă simt bine în inimă pentru că inima nu este un om nu-i păpușă în păpușă și nici cerul deasupra nici a muri nu-i e o dragoste pe scară și nu mai coboară zilele astea e o
nihilism social
de fapt nu stă nimeni în genunchii tăi nevoia de a împărți orice în timp e doar pentru el și dumnezeu e singurul bad ass de pe aici chiar dacă avem bunăvoință unul cu celălalt vom rămâne
morți sunt toți
mâinile mele iubirea aproape un univers independent de dumnezeu un univers doborându-l un dumnezeu neatent și asa ar trebui să rămână mâinile mele oricum nu-l vor trezi și nici iubirea
tonuri
zi de zi zi după zi continui să-mi îndepărtez sufletul și deși pare că am totul sub control îmi ameninț existența și fiecare înțelege altceva în mintea lor sunt un om singur la fel și dumnezeu
cer nou
lumina are nevoie de timp pentru a părăsi moartea unui câine pe când noi nu mai avem nevoie nimic suntem soldații nihiliștii îndepărtarea cuvântului pulă așa se termină totul.
popularizarea afirmației
dumnezeu este tot ceea ce nu gândesc și nici n-ar trebui este imaginea televizorului din cărămizi pe care s-a așezat cu grijă dumnezeiască femeie și copil bărbatul urât dumnezeule
o mare înspăimântătoare
dumnezeu nu știe să danseze dumnezeu ne rupe coastele ce dracu’ puțin curaj să ne fi lăsat pe toți odată să nu devenim pe rând dar dumnezeu nu vrea să pară și feminin are ciocane sau cu ce
fără nații
spune-mi că o pasăre în zbor se adună cu cerul să-l coboare spune-mi pentru că aici nu se mai aude nimic și ar putea fi orice nezborul din dumnezeu plutind în iadul din care am
orgasm
dumnezeu bate noi ieșim din case intrăm în case închidem și deschidem ferestre să intre să iasă totul pare atât de dumnezeiesc când urlăm dragostea ura și copiii dumnezeule vecinii își sparg
