Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@marinescu-victorMV
Marinescu Victor
@marinescu-victor
Poezie

de Iunie

1 min lectură·
Mediu
se numește cea care știe unde se duc diminețile
acolo unde sunt mâini de zăpadă și bulgări de cuvinte pe buzele-i grăbite
când n-am să mai fiu copacul care se ține de pământ doar să fie verde
ecoul ei
este un om pe care nu mi l-a spus
se numește
cea care știe când am să închid ochii
să îmi fie foame de șoaptele ei din toamna târzie
unde apa curge în altă apă și lumina este de cer cu tălpi de nisip
teama ei
este teama mea
se numește cea care știe să caute acolo unde n-am ajuns
unde gândurile ei pot fi gândurile mele să nu ne spunem nimic
ne întoarcem unul în altul câte puțin
până când îmbrățisările noastre vor avea aceeași lungime de noi
când iese omul din om
ecoul ei
este un om pe care nu mi l-a spus
034.174
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
144
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Marinescu Victor. “de Iunie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/1788687/de-iunie

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Luna Iunie este fata mijlocie a anului, ce sărută cu buze de căldură ziua și își trimite umbrele somnolente în nopți; ecoul ei naște oameni luminoși, iar gândurile ei se imprimă în gândurile oamenilor, cu solstițiul urcând iubirea de lumină în ființe.
0
Distincție acordată
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc✓
Un poem ce poate sta cu fruntea sus oriunde s-ar afla și poate chiar acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Prin cuvinte poetul sculptează în toată forța lui fizică imagini și tabolouri deosebite. Spiritul când creează este ca un cărbune pe jumătate stins, dar suflu invizibil din interior ca un vând nestatornic îl trezește la o clipă de strălucire. Această forță vine dinlăuntru: când n-am să mai fiu copacul care se ține de pământ doar să fie verde și pălește spre exterior, așa cumîși schimbă floarea culoarea de când începe să se deschidă.

Versurile au energie: unde apa curge în altă apă și lumina este de cer cu tălpi de nisip. Cunoscându-l pe autor, știu că nu iubește perfecțiunea, dar caută neobosit perfecțiunea, resemnându-se uneori doar cu fantezia ei.

Realizări deosebite:

mâini de zăpadă și bulgări de cuvinte
copacul care se ține de pământ doar să fie verde
lumina este de cer cu tălpi de nisip ( aici aș spune: lumina este spre cer cu tălpi de nisip)
îmbrățisările noastre vor avea aceeași lungime de noi
0
@marinescu-victorMVMarinescu Victor✓
Razvan, iti multumesc pentru semn!

Maria, multumesc mult pentru incurajare si mai ales pentru ca ai timp sa ma cunosti. trecerea ta ma bucura si nu ramane doar aici, o iau cu mine.

victor
0