suflet de lagună

Cred că subiectul scrierii de aici mergea mai degrabă într-o proză scurtă. Realizarea de aici, un text narativ-descriptiv, nu pare nici proză, dar nici poezie.
Știu că nu vei fi de acord cu mine, dar am zis, poate cândva-cândva îți vei da seama unde greșești uneori de nu are impactul scrisul tău și la cititori ca mine.
Fără supărare!
Hristos a înviat!

"Acolo unde cântă racii",
Delia Owens.
Chiar este după un roman foarte bun. Dar poemul e prost. Țin comentariul cu explicații pentru mine. Dacă mi se cere, îl voi scrie. De nu, nu.

cu subiectul! Poezie sau proză, fără să mă identific, alte culori îmi hașurează respirația, dar „sălbatica lagunei” am fost de când mă știu. M-a atins textul, deci, și-a atins scopul. Clasificarea lui într-o formă, oricare... nu mi se pare importantă!
Hristos a înviat!

Filmul este și un policier. Ea poate l-a ucis pe acel dandy, batjocoritor. "Băiatul" cel bun nu i-a știut secretul. S-a căsătorit cu ea. Apoi a găsit dovada, un indiciu al crimei dat pierdut de ea, parcă un nasture al celui împins de ea (din autoapărare sau nu!)..

Ceva îmbucurător observ după primele două strofe: eul poetic ar vrea să iasă ferm din pielea eroinei cărții.
Dar am o dezamăgire, căci după aceea apare băiatul și cu barca, cu penele de la diferite specii de păsări sălbatice lăsate ei, sălbaticei... "iată familia"!

Moralizator final. Strofă neizbutită.


Și cât de ofertant era să apară ceva din biografia timpurie a unei cititoare ori spectatoare. Bănuiesc că iubirea de păsări e ceva destul de răspândit, iar dramele noastre pot fi comparabile cu cele ale unor eroine de cărți ori filme. Nimic despre așa ceva.

totdeauna bucuroasă de intervențiile voastre pro ori contra.
George, posibil, eu așa am găsit să-mi expun gândurile în urma unei lecturi deosebite.

Irinel, apreciez mult comentariile tale și faptul că mă citești. Admirație pentru bunele lecturi!

Maria, rezonarea face parte din poezie. Un text fără reacții precum a ta, pică din start de la candidatura la poezie.

Adevărat, a înviat!

Vă mulțumesc!

Indiciul crimei era chiar o scoică rară, aparte, găsită la locul crimei. Legământ al eroinei cu natura, să nu știe nici cerul, nici pământul ce a făcut pentru a avea o viață normală. Sfat: a nu se mai identifica nimeni totuși cu eroina, căci ea a comis ceva grav, iar mama acelui dandy trăiește un calvar când o tot acuză pe tânăra din lagună pentru crimă și nimeni n-o crede.

absurditate să se identifice cineva cu un personaj de carte, film, teatru, pictură etc.
fiecare, însă, trăiește în felul său o anumită poveste, chiar dacă nu este a lui.
când spui: ce frumos este acel tablou, acea persoană, acea poezie etc., de fapt ești tu cel/cea care are acel frumos înăuntru.
Irinel, foarte mulțumesc!

Cu plăcere. Știu aproape orice film, ce mișcă în cinematografe. Dacă iei faze din film, atunci în poem le preschimbi după structura ta interioară. Altfel ce-i? Doar istorisirea unui film. Și ea trunchiată, adaptată. Nu contemplăm destine și zicem că e poemul nostru. Poemul tău nu e al tău. E mai mult de jumătate al Deliei Owens, al regizorului ecranizării după romanul ei. Și ai fi datoare cu o mică referire măcar în subtitlu. După cartea, după filmul...

toți cei care se inspiră din ceva, de undeva, cumva, trecând prin filtrul personal, scriu undeva de unde se inspiră?
este obligatoriu să spui că te-ai inspirat dintr-o poezie de-a lui Irinel, spre exemplu?
eu mi-am imaginat o nebună cu adevărat, o nebună care iubește pământul de sub tălpi mai mult decât oamenii. și doar despre asta vorbesc. nu despre crime și ce altceva mai conține cartea, filmul...
tu din ce te inspiri? nu din lucruri văzute, citite, sau chiar întâmplate?
ce vrei mai mult de atât?
am spus că admir lecturile tale deosebite, nu te-ai prins?

nebună în ochii lor, ea, un alt fel de femeie
în ținuta ei cu alge deșirate și-o broșă de noroi
poate că și parfumul ei nu-i de femeie
pentru ei
era o nebună în ochii lor
un trup abandonat de vise și fior
doar sălbăticia unui trup ce rupsese din ea
de fiecare dată, cu fiecare lovitură
în mocirla alcoolului
și resemnarea ce-o alunga
zgomotos
strângând din dinții rupți, colțuroși;
atât mai licărea în ea
singura emoție
vie
frica!

avea cu se hrăni
în viață cu fuga de un destin neprețios
trupește
cu darul apelor ce-l prinsese meșteșug
de la cel ce-i fuses
tată

…

n-am văzut filmul, este interpretarea (parțial) a textului.

îmi pare o noțiță… trebuie lucrat pe idee.

spor!

oricine poate extrage esența unui text și face o poezie. e un fel de poezie la poezie, sau proză la proză, depinde cum vede fiecare. sunt atâția poeți pe metrul pătrat încât, unora li se apleacă dacă văd vreo expresie pe care au scris-o și ei într-un text de-al lor. e ca și cum dicționarul nu ar fi la îndemâna tuturor.
ce e aia o notiță? câteva cuvinte ca să nu uiți mai încolo ceea ce ai vrut să scrii - un exemplu. aici nu poate fi vorba de o notiță. concret: ce trebuie să lucrez?
mulțumesc de popas și cuvinte.

concret
să lucrezi ideea
construcția
poemul

crezi că e bine așa cum este, lasă-l așa.

ți-am prezentat ce a ajuns la mine.

cât despre ceea ce poate extrage un cititor dintr-un poem eu am o vorbă: pus pe hârtie, textul aparține cititorului. acesta, nu îl privește cum îl privește scriitorul, ca o parte a ființei sale. cititorul poate să strângă în brațe o carte, dar la fel de bine o poate arunca la coș. e suveran. consumator.
ceea ce am prezentat mai sus, sub forma unor versuri, nu-i altceva decât ce a rezonat până la mine din textul tău. un fel de a spune despre…

creația îți aparține.

păstreaz-o așa, dacă asta simți.

nu voi spune altceva decât ceea ce cred, despre un text. fie că place sau nu autorului.

PS:- sunt persoane care tratează cu dispreț (nu e cazul tău) orice comentariu cu sens negativ la adresa textelor lor. pe ei îi ocolesc. fiecare în olimpul lui.

Poem e la SIV, deoarece lipsește total narativitatea filmului ori a cărții. Ligamentele și articulațiile versurilor din "suflet de lagună" sunt tributare întâmplărilor, chiar prin verbul zicerii (verba dicendi) "i se zice". Apar secvențe narate, "o părăsise tatăl hirsut", iar mai întâi mama, snopită din bătaie, fratele..

înțeleg, forma aceasta nu vă este pe plac. Voi vedea ce pot face.
Eu mă bucur că sunteți aici, și să mă credeți!
Chiar dacă nu pot fi mulțumită întru totul de reacțiile voastre, sunt reacțiile voastre și nu pot să trec peste!
Voi vedea. Momentan, mă bucur de faptul că existăm!