Poezie
Buna Vestire
Divinitate
1 min lectură·
Mediu
Trec prin lume-nsingurat
evitându-ţi turmele,
Poate că te-am supărat
căutându-ţi urmele.
Cerul verii înstelat
poate să te-ncapă,
dar şi cel înnourat
mânia-ţi ne-arată.
Stau de-o viaţă tot pe lac,
umbra să-ţi apară,
ori din iarba ce foşneşte,
din boscheţi sau dintr-un peşte.
Bat cărări-abia ghicite,
năzuind să te-ntâlnesc,
Zilele-mi sunt pe sfârşite,
poate-n marea noapte
o să te zăresc.
Și-n tăcerea ce mă apasă,
ca o taină s-a ivit,
sfânta veste se coboară
peste suflet rătăcit —
că se naște mântuirea,
lumii dar de dor ceresc,
și-n lumina ei cea blândă
încep iar să te zăresc.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Buna Vestire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14201490/buna-vestireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.